În informatică, o instrucțiune este o operațiune unică a unui procesor definită prin setul de instrucțiuni al procesorului.

Mărimea sau lungimea unei instrucțiuni variază foarte mult, de la doar 4 biți în cazul unor microcontrolere până la multipli de octeți în cazul unor sisteme VLIW (Very Long Instruction Word). Majoritatea procesoarelor moderne utilizate în calculatoarele personale, mainframe-uri și supercalculatoare au dimensiuni ale instrucțiunilor cuprinse între 16 și 64 de biți. În unele arhitecturi, în special în cazul calculatoarelor cu set redus de instrucțiuni, instrucțiunile au o lungime fixă, care corespunde de obicei cu dimensiunea cuvântului din arhitectura respectivă.

Pe arhitecturile tradiționale, o instrucțiune include un cod operațional care specifică operația care urmează să fie efectuată, cum ar fi "adaugă conținutul memoriei în registru", și zero sau mai mulți specificatori de operanzi, care pot specifica registre, locații de memorie sau date literale. Specificatorii de operanzi pot avea moduri de adresare care să le determine semnificația sau pot fi în câmpuri fixe.

În arhitecturile VLIW, care includ multe arhitecturi cu microcoduri, mai multe operații și operanzi simultani sunt specificați într-o singură instrucțiune.

Instrucțiunile sunt rareori specificate folosind forma lor de cod mașină; ele pot fi specificate de programatori folosind un limbaj de asamblare sau, mai frecvent, pot fi generate de compilatoare.

Există o altă definiție mai generală pentru o "instrucțiune" care nu se referă doar la setul de instrucțiuni al procesorului, și anume: O "instrucțiune" poate fi orice reprezentare a unui element al unui program de calculator executabil.