Metcard
Metcardul este un tip de bilet utilizat pentru a folosi transportul public în Melbourne, Australia. Acesta permite titularului să folosească trenurile, tramvaiele și autobuzele în două zone (Zona 1 și Zona 2). Zona 1 acoperă zonele din apropierea CBD, iar Zona 2 acoperă restul orașului. Înainte exista o zonă 3, dar aceasta a fost comasată cu zona 2. Biletul este de mărimea unui card de credit și conține o bandă magnetică care indică unui computer ce tip de bilet este.
Un aparat de vânzare Metcard
Istoric
Metcard a înlocuit un sistem identic, dar mai simplu, de "scratchies" utilizat în rețeaua de transport public din Melbourne. Scratchies erau ușor de înșelat, iar sistemul a fost în cele din urmă abandonat în 2002, dar nu înainte de a fi tipărite bilete pentru mulți ani de utilizare.
Primul pas spre automatizarea biletelor a fost făcut de guvernul liberal de atunci, în 1992. Au fost lansate licitații pentru proiectarea, furnizarea, instalarea și întreținerea continuă a unui astfel de sistem, iar în septembrie 1993 a fost anunțat "OneLink Transit Consortium" ca fiind preferatul pentru realizarea acestuia. Contractul a fost semnat în mai 1994, iar principalul furnizor de tehnologie a fost ERG Group.
Testarea prototipurilor a început în decembrie 1993, iar implementarea sistemului s-a desfășurat între august 1996 și aprilie 1998, iar recepția a avut loc în noiembrie 1997. Testele publice pe teren au fost efectuate pe autobuze începând cu 20 august 1996 și pe serviciile feroviare începând cu 18 septembrie 1996. Sistemul a început să funcționeze pe deplin din mai 1998, la un cost de 330 de milioane de dolari. Problemele contractuale dintre OneLink și guvernul victorian au fost rezolvate abia în mai 2002, cu plata a până la 65 de milioane de dolari în cadrul unui acord eșalonat.
Controversa a înconjurat Metcard la introducerea sa, din cauza costurilor prea mari, a desființării conductorilor de tramvai și a lipsei de fiabilitate a aparatelor de achiziționare și validare a biletelor. Aparatele au fost atacate frecvent de vandali (deseori prin turnarea de lichide în fanta pentru monede) și, de atunci, designul lor a fost revizuit de mai multe ori.
În concordanță cu etica de privatizare a guvernului de atunci, funcționarea Metcard a fost în întregime externalizată, operatorii de transport (la acea vreme deținuți de guvern) neavând nicio legătură cu sistemul. Metcard avea chiar și propriul site web și o marcă proprie, care a devenit mai puternică decât cea a operatorilor anonimi și redenumiți constant de către guvern, privatizați apoi de către guvern.
Un studiu publicat de guvernul de stat în 2001 a arătat că peste 1 din 4 (27,2%) dintre aparatele din stațiile de tren nu funcționa, iar 11,9% dintre echipamentele mobile din autobuze și tramvaie erau nefuncționale. Guvernul de stat a renegociat cu operatorul de contract al rețelei de emitere a biletelor, OneLink Transit Systems, pentru a îmbunătăți serviciile oferite navetiștilor. În urma acestor îmbunătățiri, un audit din 2002 a arătat o creștere a disponibilității automatelor la 92,1% în gări și la 98,3% în autobuze și tramvaie. De asemenea, a fost îmbunătățită și capacitatea de utilizare, aparatele de tramvai putând vinde bilete zilnice. În plus, vandalismul în întreaga rețea a scăzut cu 62% între 2001 și 2002.
Biletele V/Line au fost aliniate la sistemul Metcard în aprilie 2006, fiecare bilet V/Line pentru stațiile din zona Metcard având tipărite pe el zonele relevante. În martie 2007, serviciul de autobuz Nightrider a fost, de asemenea, inclus în sistemul Metcard. Zona 3 a fost eliminată din sistemul Metcard (și fuzionată cu zona 2) la 4 martie 2007, ca urmare a unei promisiuni făcute în cadrul alegerilor de stat de către liderul opoziției Ted Ballieu, la care s-a alăturat și premierul de atunci Steve Bracks.
Contractul inițial dintre Metcard și OneLink urma să dureze nouă ani, expirând în martie 2007. În 2005, contractul a fost modificat pentru a permite prelungirea și modificarea sistemului pe măsură ce lucrările la proiectul de înlocuire a Myki continuă, contractul putând fi reziliat cu un preaviz de șase luni.
Tipuri de metcarte
Cele mai multe Metcard-uri pot fi achiziționate în tipurile Zona 1, Zona 2 și Zona 1 + Zona 2, fiind valabile în zonele respective. Toate metcardurile, cu excepția metcardului City Saver, sunt valabile pentru călătorii cu călătorii multiple cu trenurile, tramvaiele și autobuzele.
- 2 ore (valabil doar pentru 2 ore)
- Zilnic (valabil pentru o zi de călătorie)
- Săptămânal
- Lunar
- Anual
- City Saver (valabil pentru o singură călătorie în centrul orașului)
- Sunday Saver (valabil numai duminică)
- Seniori zilnic (consignație pentru cei peste 65 de ani)
- 10 X Early Bird (bilet gratuit pentru călătoriile care se termină înainte de ora 7:00)
Partea din spate a unui Metcard
Validatoare Metcard la stația Southern Cross.