Yo-yo

Yo-yo este o jucărie populară realizată cu o lungime de sfoară legată la un capăt de o bobină plată. Se utilizează ținând capătul liber al sforii (de obicei prin introducerea unui deget într-un nod alunecător) și trăgând de el pentru a face bobina să se rotească în timp ce este suspendată în aer, fie că se înfășoară, fie că se derulează. A devenit popular pentru prima dată în anii 1920.

În cel mai simplu joc, coarda este înfășurată manual pe bobină. Yo-yo este apoi aruncat în jos, astfel încât să coboare și să deruleze coarda. Apoi (din inerție) urcă înapoi, înfășurând coarda. În cele din urmă, yo-yo-ul este prins, gata să fie aruncat din nou. Există multe alte trucuri, cele mai multe bazate pe trucul de bază "sleeper". Unul dintre cele mai faimoase trucuri pe yoyo este "walk the dog". Acest lucru se face prin aruncarea unui sleeper puternic și lăsând yoyo-ul să se rostogolească pe podea.

Numele istorice englezești pentru yo-yo includ bandalore (din franceză) și quiz. Termenii istorici francezi includ bandalore, incroyable, de Coblenz, emigrette și joujou de Normandie (joujou însemnând jucărie mică).

O femeie care se joacă cu un yo-yoZoom
O femeie care se joacă cu un yo-yo

Istoric

Cel mai vechi yo-yo care a supraviețuit datează din anul 500 î.Hr. și a fost realizat cu ajutorul unor discuri de teracotă (lut). O pictură de vază grecească din această dată prezintă un băiat care joacă yo-yo (vezi dreapta). Înregistrările grecești din această perioadă descriu jucării din lemn, metal sau teracotă pictată. Discurile de teracotă erau folosite pentru a oferi în mod ceremonial jucăriile tinereții anumitor zei atunci când un copil ajungea la maturitate. Discurile din alte materiale erau folosite pentru jocul propriu-zis.

Documentele istorice filipineze arată că vânătorii din secolul al XVI-lea care se ascundeau în copaci foloseau o piatră legată de o sfoară de până la 6 metri lungime pentru a o arunca spre animalele sălbatice aflate sub ei. Șnurul le permitea să recupereze piatra fără a fi nevoiți să coboare din copac.

Băiat jucând yo-yo din teracotă, kylix attic, cca. 440 î.Hr., Antikensammlung Berlin (F 2549)Zoom
Băiat jucând yo-yo din teracotă, kylix attic, cca. 440 î.Hr., Antikensammlung Berlin (F 2549)

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce este un yo-yo?


R: Un yo-yo este o jucărie alcătuită dintr-o lungime de sfoară legată la un capăt de o bobină plată.

Î: Cum se folosește yo-yo?


R: Yo-yo se folosește ținând capătul liber al sforii și trăgând de ea pentru a face ca bobina să se rotească în timp ce este suspendată în aer, fie înfășurând, fie derulând sfoara.

Î: Când a devenit popular yo-yo-ul?


R: Yo-yo a devenit popular pentru prima dată în anii 1920.

Î: Care este cel mai simplu joc cu un yo-yo?


R: În cel mai simplu joc, coarda este înfășurată manual pe bobină. Yo-yo este apoi aruncat în jos, astfel încât să coboare și să deruleze coarda. Apoi (din inerție) urcă înapoi, înfășurând coarda, iar în final este prins, gata să fie aruncat din nou.

Î: Ce înseamnă "walk the dog" la un yo-yo?


R: "Walk the dog" este unul dintre cele mai faimoase trucuri pe yo-yo. Se face prin aruncarea unui sleeper puternic și permițând yo-yo-ului să se rostogolească pe podea.

Î: Care sunt câteva nume istorice pentru yo-yo?


R: Numele istorice englezești pentru yo-yo includ bandalore și quiz. Termenii istorici francezi includ bandalore, incroyable, de Coblenz, emigrette și joujou de Normandie (joujou însemnând jucărie mică).

Î: Câte trucuri există cu un yo-yo?


R: Există multe alte trucuri cu un yo-yo, majoritatea bazate pe trucul de bază "sleeper".

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3