Scara de comă Glasgow sau GCS este o scală care este utilizată pentru a măsura starea de conștiență a unei persoane. A fost inventată în 1974 de Graham Teasdale și Bryan J. Jennett, profesori de neurochirurgie la Universitatea din Glasgow.

GCS este utilizat în evaluarea pacienților, în special în secțiile de terapie intensivă. Această scală constă în trei teste, care sunt descrise mai jos. Pentru fiecare test se acordă un scor, iar scorul GCS se calculează prin însumarea scorurilor acordate la fiecare test. Scorul maxim este de 15, ceea ce înseamnă că pacientul este pe deplin conștient. Scorul minim este de 3 și este de obicei întâlnit la pacienții cu moarte cerebrală sau la cei aflați în comă profundă.