Proselit — definiție: convert la iudaism (hebr. ger, gr. proselytos)
Proselyte, din greacă προσήλυτος/proselytos, este folosit în Septuaginta pentru "străin", adică un nou venit în Israel; un călător în țară, iar în Noul Testament (Strong's G4339) pentru un convertit la iudaism de la păgânism. Este o traducere a cuvântului ebraic גר/ger (Strong's H1616).
Origine și sens
Cuvântul grec προσήλυτος (proselytos) provine din rădăcina care sugerează "a veni spre" sau "a se apropia". În traducerea greacă a Bibliei ebraice (Septuaginta) termenul desemna adesea pe cel venit din afara comunității israelite, fie ca rezident temporar, fie ca imigrant care locuia printre israeliți. În literatura creștină timpurie și în Noul Testament, sensul s-a specializat și a ajuns să desemneze în principal pe cel care a adoptat religia iudaică — adică un convertit.
Utilizare în texte religioase
În Septuaginta, proselytos poate însemna pur şi simplu „străin” sau „călător”. În Noul Testament, când apare (de exemplu în unele aprecieri rabinice redate de evangheliști sau în Faptele Apostolilor), termenul se referă la un convertit la iudaism din rândul păgânilor. Textul grec folosește același cuvânt redat în lexicile biblice prin Strong's G4339, iar corespondenţa ebraică este גר (Strong's H1616).
Tipuri de proselyți în tradiția iudaică
- Ger tzedek (convertitul „drept” sau complet): persoana care acceptă toate poruncile iudaice şi, la bărbați, suferă circumcizia, se scaldă în mikveh (băltoarea rituală) şi, în perioadele când Templul funcţiona, aducea eventualele acte rituale cerute. Acest tip de proselyt devenea pe deplin membru al comunităţii evreieşti.
- Ger toshav (rezident străin): un locuitor ne-evreu stabil în țara Israel, care respecta un set minim de norme etice (tradițional, cele şapte legi ale lui Noe) şi beneficia de anumite drepturi civile; nu era considerat convertit complet şi nu îndeplinea toate obligaţiile religioase ale unui ger complet.
Procedura de convertire
În diverse perioade istorice, paşii pentru a deveni proselyt au variat, dar elementele frecvent identificate sunt: acceptarea verbală a credinţei şi a practicilor iudaice, circumcizia pentru bărbaţi (brit milah) şi imersiunea rituală (mikveh). În epoca templului exista şi un aspect sacrificial/ritual pe care unii convertiţi îl realizau; după distrugerea Templului (70 e.n.), accentul s-a mutat pe acceptarea legii şi pe ritualurile care rămân disponibile (circumcizie, mikveh, integrare în comunitatea sinagogii).
Implicaţii religioase şi sociale
Convertitul (ger/proselyt) dobândeşte, în principiu, aceleaşi obligaţii şi drepturi religioase ca şi ceilalţi membri ai comunităţii: respectarea poruncilor, participare la viaţa religioasă şi acces la anumite drepturi civile şi familiare. În acelaşi timp, statutul de ger a fost uneori marcat de discriminări sociale istorice sau de reguli speciale, dar literatura rabinică insistă asupra integrării și asupra faptului că un convertit trebuie tratat cu respect.
Percepția în creștinism și în limbajul modern
În limba română și în multe limbi europene, termenul „proselyt” (sau „proselit” în forme românești) a pătruns cu sensul de „convertit” sau, uneori, în sens larg, „persoană convertită la o credință”. În unele contexte moderne, cuvântul poate avea conotații neutre sau chiar peiorative, mai ales când e folosit pentru a sublinia o acceptare percepută ca externă sau oportunistă. În iudaism, termenul echivalent actual este ger, iar procesul de intrare în comunitate rămâne reglementat de instituțiile religioase relevante.
Exemple biblice
În Noul Testament apar referinţe la proselyţi în pasaje care reflectă relaţia dintre iudei şi străini convertiţi; un exemplu este mențiunea în Faptele Apostolilor a unui proselyt numit Nicolae (Fapte 6:5). De asemenea, evangheliile consemnează polemici în care „proselyţii” sunt citaţi sau criticaţi (de ex. Matei 23:15), ilustrând percepţiile și tensiunile religioase ale vremii.
Pe scurt, proselyte (din greaca proselytos, corespunzător ebraicului גר/ger) desemnează istoric pe cel venit din afara comunităţii israelite și, în sens teologic, pe convertitul la iudaism, cu variante și nuanțe care ţin de statutul legal şi ritual într-o anumită epocă sau comunitate.
Două feluri de prozeliți în iudaism
Există două feluri de prozeliți:
- Ger tzedek (prozeliți neprihăniți, prozeliți ai dreptății, prozeliți religioși, prozeliți devotați)
- Ger toshav (proselit al porții, proselit al porții, proselit limitat, semiproselit)
Un proselit neprihănit era un neamț care se convertise la iudaism, era obligat să respecte toate doctrinele și preceptele economiei iudaice și era considerat un membru cu drepturi depline al poporului evreu.
Un proselit al Porții era un "străin rezident" care trăia în Țara lui Israel și urma unele dintre obiceiuri.
Prozeliții în creștinismul timpuriu
"Prozeliții religioși" despre care se vorbește în scrierile creștinismului timpuriu erau prozeliți neprihăniți, spre deosebire de prozeliții de poartă.
Pagini conexe
- Proselitism