Psihoterapie | psihoterapeuții îi ajută pe cei care au probleme și nefericire în viața lor
Psihoterapia descrie modul în care persoane special calificate, numite psihoterapeuți, ajută persoanele care au probleme și nefericire în viața lor sau care doresc să-și îmbunătățească calitatea vieții și a relațiilor cu ceilalți.
Psihoterapia înseamnă tratamentul minții. Scopul acesteia este de a ajuta persoana să se simtă mai bine, să fie mai curajoasă, mai fericită și mai stăpână pe propria viață. Principalul mod în care se face acest lucru este prin discuții cu persoana care are probleme, astfel încât aceasta să înceapă să se poată înțelege mai bine pe sine. Unii psihoterapeuți pot lucra cu un grup de persoane, cum ar fi o familie, care au probleme și sunt nefericite.
Formare
Psihoterapeuții își completează de obicei formarea la nivel de doctorat prin programe de doctorat în filozofie sau la școala medicală, deși unii sunt pregătiți la nivel de masterat. Psihoterapeuții nu folosesc intervenții chirurgicale, nu administrează medicamente sau șocuri electrice persoanelor pe care le ajută. Aceste metode sunt folosite de medici speciali numiți psihiatri, care pot, de asemenea, să facă uneori psihoterapie.
Cum a început
Psihoterapia a fost inițiată în Occident în 1886 de Sigmund Freud, primul psihoterapeut modern. Freud a fost un doctor în medicină cu pregătire în neurologie. El a devenit sigur că gândurile ascunse în creier (pe care le-a numit Inconștient) puteau provoca simptome fizice și comportamente ciudate la unele persoane. El credea că nu tot comportamentul uman era cauzat de creier, ci de lucruri care li se întâmplau oamenilor când erau bebeluși și copii mici. Cercetarea acestei teorii -ideea pe care o avea- l-a condus la crearea "terapiei prin vorbire" , unde a încercat să afle ce ar putea determina mintea să facă astfel de lucruri. Freud a crezut că, prin faptul că el a descoperit lucrurile și le-a spus pacienților ce a cauzat comportamentul, îi va vindeca pe pacienți. Din nefericire, de obicei, nu producea schimbări de durată.
Acesta este motivul pentru care psihologii moderni au descoperit treptat multe alte modalități de a-și ajuta pacienții și și-au modificat tehnicile prin alte metode decât psihoterapia. Hans Eysenck a sugerat că psihoterapia este discreditată.
Tulburare de dispoziție | |||||||||
Spectrum |
| ||||||||
Simptomele |
| ||||||||
Diagnostic |
| ||||||||
Tratament |
| ||||||||
Istorie |
|
Întrebări și răspunsuri
Î: Ce este psihoterapia?
R: Psihoterapia este o modalitate de a ajuta persoanele care au probleme sau nefericire în viața lor sau care doresc să își îmbunătățească calitatea vieții și a relațiilor cu ceilalți. Scopul acesteia este de a ajuta persoana să se simtă mai bine, să fie mai curajoasă, mai fericită și mai stăpână pe viața sa, vorbind cu ea într-un mod în care să se înțeleagă mai bine.
Î: Cine oferă psihoterapie?
R: Psihoterapeuții sunt persoane special calificate care oferă psihoterapie.
Î: Ce își propune să facă psihoterapia?
R: Psihoterapia urmărește să ajute persoana să se simtă mai bine, să fie mai curajoasă, mai fericită și să dețină mai mult control asupra propriei vieți, vorbindu-i într-un mod în care să se înțeleagă mai bine.
Î: Psihoterapia lucrează cu indivizi sau cu grupuri?
R: Psihoterapeuții pot lucra atât cu indivizi, cât și cu grupuri, cum ar fi familiile care au probleme și sunt nefericite.
Î: Cum îi ajută psihoterapia pe oameni?
R: Vorbind cu persoana care are probleme într-un mod în care începe să se poată înțelege mai bine pe sine, psihoterapeuții îi ajută pe oameni să se simtă mai bine, să fie mai curajoși, mai fericiți și mai stăpâni pe viața lor.
Î: Există și alt tip de tratament în afară de terapia prin discuții pentru problemele de sănătate mintală?
R: Da, există și alte tipuri de tratamente pentru problemele de sănătate mintală, cum ar fi medicația, schimbarea stilului de viață (dietă/exerciții fizice), terapia cognitiv-comportamentală (CBT) etc.