Mișcări separatiste în Pakistan și formarea Bangladeshului: cauze și evoluție

Pakistanul a fost înființat în 1947 ca stat pentru musulmanii din India colonială. Forța motrice din spatele mișcării pentru Pakistan a fost reprezentată de musulmanii educați din statele cu minoritate musulmană din Provincia Unită și Președinția Bombay, cei din zonele cu majoritate musulmană, cum ar fi regiunea Punjab, Sindh sau Bengal, părți din care s-a format în cele din urmă Pakistanul, au fost mai puțin entuziaști și s-au alăturat cauzei pakistaneze în ultimii ani dinaintea independenței și a împărțirii. Formarea sa s-a bazat pe baza naționalismului islamic. Cu toate acestea, din cauza corupției galopante din rândurile guvernului și ale birocrației, a inegalității economice dintre cele două aripi ale țării, cauzată în principal de lipsa unui guvern reprezentativ și de indiferența guvernului față de eforturile unor politicieni etno-naționaliști feroce, precum Mujeeb-ur-Rehman, coloniale din Bengalul de Est (Pakistanul de Est) Războiul civil din și partiția Pakistanului ciclonul Bhola și alegerile din 1970 au fost factorii principali, care au dus la formarea unui nou stat lingvistic, Republica Populară Bangladesh.

Cauzele mișcărilor separatiste din Pakistanul de Est

Problemele care au dus la mișcările separatiste și, în final, la formarea Bangladeshului sunt multiple și se suprapun:

  • Divizarea geografică și administrativă: Pakistanul a fost constituit din două aripi complet separate geografic — Vestul (actualul Pakistan) și Estul (Bengalul de Est) — separate prin teritoriul Indiei. Această separare fizică a creat dificultăți logistice, instituționale și politice în guvernare.
  • Diferențe lingvistice și culturale: În Est predomină limba bengaleză și o identitate culturală distinctă. Mișcarea pentru limba bengaleză (1952) a fost una dintre primele expresii ale nemulțumirii față de tendințele centralizatoare ale statului pakistanez care încerca, în anumite momente, promovarea limbii urdu ca limbă oficială.
  • Marginalizare politică: Populația din est era numerica majoritate, dar puterea politică reală era concentrată în vest. După alegerile naționale din 1970, Awami League, condusă de Sheikh Mujibur Rahman, a obținut majoritatea locurilor în Adunarea Națională, însă tranziția puterii a fost blocată de conducerea militară și politică vest-pakistaneză, ceea ce a radicalizat revendicările estice.
  • Disparități economice: Economia Pakistanului era inegală: resursele și veniturile generate de Bengalul de Est (în special din exportul de jute) nu s-au reflectat în investiții sau dezvoltare proportională în Est, ceea ce a alimentat resentimentele.
  • Catastrofe naturale și reacție inadecvată a statului: Ciclonul Bhola din noiembrie 1970 a produs un număr mare de victime și distrugeri în Est. Răspunsul slab și lent al guvernului central a intensificat percepția de nepăsare și incompetență.
  • Reprimarea militară: Măsurile dure aplicate de autoritățile pakistaneze — inclusiv Operațiunea „Searchlight” începută în martie 1971 — au transformat o mișcare politică în una armată și au provocat numeroase atrocități împotriva civililor.

Evoluția confruntării și formarea Bangladeshului

Declarația de independență a avut loc pe 26 martie 1971, după eşecul negocierilor între liderii estici și guvernul central. Următoarele luni au transformat conflictul într-un război de eliberare:

  • Forțele paramilitare și armata pakistaneză au lansat o campanie de reprimare împotriva populației civile și a opoziției politice în Est, ceea ce a provocat pierderi umane mari și o criză umanitară.
  • Mișcarea de rezistență locală, Mukti Bahini (forțele de eliberare), a organizat lupte de gherilă și a primit sprijin politic și logistic din partea anumitor state, precum India.
  • Criza refugiaților: între 8 și 10 milioane de persoane au fugit către India, creând o presiune enormă asupra resurselor și generând implicarea internațională a Delhiului.
  • Intervenția Indiei (decembrie 1971): după atacuri transfrontaliere și agravarea situației, India a intervenit militar în apărarea refugiaților și a susținerii forțelor de eliberare. Scurtul război care a urmat s-a încheiat cu capitularea forțelor pakistaneze la 16 decembrie 1971.
  • Rezultatul a fost proclamarea și recunoașterea pe scară largă a noului stat independent, Republica Bangladesh.

Consecințe și bilanț

  • Victime și atrocități: Numărul morților rămâne controversat; guvernul Bangladeshului estimează aproximativ 3 milioane de morți, în timp ce surse independente și istorici oferă estimări variind între câteva sute de mii și peste un milion. Au fost raportate, de asemenea, crime de război, violuri în masă și deportări.
  • Impact regional și internațional: Războiul a schimbat echilibrul politic în sudul Asiei. A crescut tensiunea între Statele Unite și Uniunea Sovietică/India (în contextul Războiului Rece), iar relațiile pakistaneze s-au recalibrat în anii ce au urmat.
  • Reconstrucție și justiție: Bangladeshul a trebuit să reconstruiască administrația, economia și infrastructura afectate de război. De-a lungul decadelor, au existat procese interne și comisii pentru a investiga și a judeca crimele din 1971 (de ex. International Crimes Tribunal în Bangladesh).

Moștenirea istorică

Formarea Bangladeshului reprezintă un caz în care identitatea lingvistică, inegalitățile economice, refuzul reprezentării politice și reacțiile violente ale unui guvern central au condus la o destrămare a unui proiect de stat bazat doar pe similitudini religioase. Evenimentele din 1970–1971 subliniază importanța unui guvern reprezentativ, a distribuției echitabile a resurselor și a respectului pentru diversitatea culturală într-un stat multi-etnic.

Notă: Datele și estimările privind victimele și impactul umanitar diferă în funcție de surse; pentru o înțelegere completă este utilă consultarea unor lucrări istorice, rapoarte ale organizațiilor pentru drepturile omului și arhive diplomtice ale perioadei.

Alte părți, triburi și state

  • Balochistan
    • Organizație rebelă: Partidul Republican din Balochistan (BRP)

Întrebări și răspunsuri

Î: Când a fost înființat Pakistanul?


R: Pakistanul a fost înființat în 1947.

Î: Care a fost forța motrice din spatele mișcării pentru Pakistan?


R: Forța motrice din spatele mișcării pentru Pakistan a fost reprezentată de musulmanii educați din statele cu minoritate musulmană din Provincia Unită și Președinția Bombay.

Î: Care a fost cauza inegalității economice dintre cele două aripi ale țării?


R: Inegalitatea economică dintre cele două aripi ale țării a fost cauzată în principal de lipsa unui guvern reprezentativ și de indiferența guvernului față de eforturile unor politicieni etno-naționaliști feroce, precum Mujeeb-ur-Rehman.

Î: Care au fost factorii principali care au dus la transformarea Bangladeshului într-un stat independent?


R: Printre factorii majori care au dus la transformarea Bangladeshului în stat independent se numără războiul civil colonial din Bengalul de Est (Pakistanul de Est), împărțirea Pakistanului, ciclonul Bhola și alegerile din 1970.

Î: Cum a influențat naționalismul islamic formarea Pakistanului?


R: Formarea sa s-a bazat pe naționalismul islamic.

Î: Ce zone s-au alăturat cauzei Pakistanului în ultimii săi ani înainte de independență și de partiție?


R: Zone precum regiunea Punjab, Sindh sau Bengal s-au alăturat cauzei Pakistanului în ultimii săi ani înainte de independență și de partiție.

AlegsaOnline.com - 2020 / 2025 - License CC3