Alfabetul Deseret
Alfabetul Deseret (/dɛzəˈrɛt/ ("ascultă")) este un sistem de scriere inventat în secolul al XIX-lea în America de către Biserica Mormonă. L-a creat un grup de lideri numit Board of Regents. Aceștia proveneau de la Universitatea Brigham Young.
Brigham Young dorea ca toate literele să se potrivească cu sunetele, pentru ca imigranții să poată citi și scrie mai ușor. Profesorii au predat alfabetul în sistemul școlar de la acea vreme.
Între 1854 și 1869, cărțile, ziarele, semnele stradale și poșta au folosit noul alfabet. Chiar dacă Biserica LDS a încercat din răsputeri să susțină alfabetul, acesta nu a fost continuat pentru foarte mult timp.
Istoric
Creația (1847-1854)
Liderii Bisericii Brigham Young, Parley P. Pratt și Heber C. Kimball au făcut parte din Consiliul de administrație care a creat alfabetul Deseret. Alți creatori importanți au fost George D. Watt și William W. Phelps.
Înainte de a decide să folosească alfabetul Deseret, Consiliul Regenților a crezut că vor folosi alfabetul Pitman. La 29 noiembrie 1853, aceștia s-au reunit pentru a vota. Atunci, Willard Richards, care era bolnav atunci când Consiliul de Regenți discutase despre alfabetul care urma să fie folosit, a văzut alfabetul în stil Pitman. El a spus că semăna prea mult cu alfabetul englezesc și a vrut să o ia de la capăt cu ceva nou. Cuvintele sale l-au convins pe Brigham Young și pe restul Consiliului de administrație să facă alfabetul Deseret. Mai puțin de două luni mai târziu, Consiliul de Regenți a aprobat primul alfabet Deseret de 38 de litere.
Graficul alfabetului Deseret timpuriu găsit în A Journey to Great-Salt-Lake City (1855) a lui Jules Remy și Julius Brenchley.
Alfabetul Deseret se baza pe Alfabetul fonematic englezesc al lui Isaac Pitman și, de fapt, Consiliul de administrație aproape că a ales alfabetul lui Pitman ca nou alfabet.
O piesă de aur de 5 dolari din 1860, cu inscripția "Sfințenie pentru Domnul" ( "𐐐𐐄𐐢𐐆𐐤𐐝 𐐓𐐅 𐐜 𐐢𐐃𐐡𐐔") în alfabetul Deseret.
Alfabet
În alfabetul Deseret, literele majuscule ("majuscule" sau majuscule) arată la fel ca literele minuscule ("minuscule"), cu excepția literelor majuscule care sunt mai mari. În tabelul de mai jos, "Glifa" reprezintă forma literei, iar lângă ea se află numele literei, adică modul în care sună.
Glifa | Nume |
| Glifa | Nume |
| Glifa | Nume |
| Glifa | Nume | ||||
|