Muhammad al-Qaim Bi-Amrillah (893 - 17 mai 946) (în arabă: محمد القائم بأمر الله) a fost al doilea calif al Fatimizilor din Ifriqiya și a domnit din 934 până în 946. El este cel de-al 12-lea imam conform credinței Faatemi Isma'ili.
Al-Qaim (uneori ortografiat și Ka'im) s-a născut în Salamya, în Siria, în 895, cu numele Abd ar-Rahman. După ce tatăl său Ubayd Allah al-Mahdi Billah (910-934) a preluat puterea în Ifriqiya, a fost numit moștenitor al tronului în 912 și a ajutat la reprimarea mai multor revolte. Însă campaniile în Egipt au eșuat din cauza rezistenței abbasizilor (914-915 și 919-921).
În 934, Al-Qaim i-a succedat tatălui său în funcția de calif. Regatul Fatimid a devenit o putere importantă în Marea Mediterană. După recucerirea Siciliei, provincia bizantină Calabria și coasta Italiei și a Franței au fost jefuite.
Dar între 944 și 947 a avut loc o criză provocată de revolta lui Abu Yazid, care a unit triburile berbere kharijite din estul Algeriei și a invadat Ifriqiya. Imamul Al-Qaim a reușit să reziste în Mahdia cu ajutorul marinei timp de peste un an, dar a murit (17 mai 946) înainte ca revolta să poată fi înăbușită.
A fost succedat de fiul său Ismail al-Mansur (946-953). A murit la 13 th Shawwal 334 AH (Mahdiyya)/ 17 mai 946 AD.