Sekihan — Orez roșu japonez tradițional: istorie, preparare și obiceiuri

Sekihan (în japoneză: 赤飯) înseamnă literalmente „orez roșu” și este o mâncare tradițională japoneză consumată în general la ocazii festive. Istoric, rețeta are rădăcini vechi — conform unor surse, a fost adus din China în perioada Jōmon și, inițial, folosea boabe de orez cu nuanțe roșiatice. În forma sa modernă se prepară din orez lipicios (mochigome) fiert împreună sau amestecat cu fasole roșie azuki; culoarea roșie rezultată simbolizează norocul și protecția împotriva spiritelor neplăcute. Sekihanul se servește de obicei într-un bol sau în bento și este asociat cu evenimente fericite: nașteri, aniversări, căsătorii, festivaluri și alte momente importante.

Ingrediente și preparare de bază

Componentele principale sunt:

  • orez lipicios (mochigome) sau un amestec de orez lipicios și orez obișnuit;
  • fasole roșie azuki (azuki beans), care dă culoarea roșie;
  • sare, uneori o linguriță de zahăr după gust;
  • semințe de susan negre cu sare (gomashio) pentru presărat deasupra.

Metoda tradițională, pe scurt:

  • Se fierb azuki până când apa capătă o nuanță roșiatică (boabele nu trebuie neapărat sfărâmate complet); se păstrează lichidul obținut.
  • Se spală și se înmoaie orezul lipicios (de obicei 30–60 minute).
  • Se gătește orezul folosind o parte din lichidul în care au fiert azuki (pentru a colora orezul) împreună cu boabele, fie într-un rice cooker, fie la oală; proporțiile lichid/orez pot fi ajustate în funcție de textura dorită.
  • După gătire, se lasă orezul să se odihnească puțin, apoi se amestecă delicat pentru a distribui culoarea și boabele.
  • Se servește cu un topping de gomashio (susan + sare) sau alte garnituri locale.

Variante regionale și ingrediente locale

În diferite prefecturi se întâlnesc adaptări locale pentru a face sekihanul mai „personal” sau mai dulce:

  • în prefectura Chiba se adaugă alune;
  • în prefectura Yamanashi și în prefectura Hiroshima se folosesc uneori nattō;
  • în prefectura Nagano se întâlnesc versiuni cu fasole dulce;

Există și variante cu castane (kuri-sekihan), cu adaosuri dulci sau sărate, iar modul de servire și condimentele pot varia de la zonă la zonă.

Semnificație culturală

Sekihanul este considerat un fel de mâncare festiv, iar culoarea roșie are conotații de bucurie și protecție. De aceea se pregătește la ocazii fericite — nunți, ceremonii de inițiere, Shichi-Go-San, zile de naștere și alte sărbători familiale. În contrast, nu este uzual în contextul înmormântărilor.

Promovare modernă

În 2012 a fost înființată o organizație pentru a promova sekihanul în Japonia. Aceasta a declarat data de 23 noiembrie a fiecărui an drept Ziua Sekihan, o inițiativă menită să păstreze interesul pentru acest preparat tradițional și să încurajeze gătitul acasă.

Păstrare, servire și nutriție

Sekihanul are o textură lipicioasă; se păstrează la frigider 1–2 zile în recipient închis. Pentru reîncălzire, adăugați puțină apă și încălziți la abur sau în cuptorul cu microunde pentru a reda umiditatea; congelarea este posibilă, dar poate modifica textura orezului lipicios. Din punct de vedere nutrițional, combinația de orez lipicios și fasole azuki oferă o sursă bogată de carbohidrați, fibre, proteine vegetale și minerale (fer, magneziu), dar sekihan rămâne un preparat caloric, consumat de obicei în cantități moderate, ca parte a unei mese festive.

Sugestii practice

  • Pentru culoare uniformă, folosiți o parte din lichidul în care au fiert azuki în apa de gătit a orezului.
  • Dacă doriți un gust mai pronunțat, adăugați puțină sare sau un strop de sos de soia după gust.
  • Presărați gomashio imediat înainte de servire pentru contrastul clasic de gust și aspect.

Sekihanul rămâne un simbol culinar al bucuriei în Japonia, o combinație simplă de ingrediente care poartă cu sine semnificații culturale profunde și numeroase variante locale care merită descoperite.

SekihanZoom
Sekihan

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce înseamnă Sekihan?


R: Sekihan, care este o mâncare tradițională japoneză, înseamnă "orez roșu".

Î: Când a fost adus orezul roșu în Japonia din China?


R: Orezul roșu a fost adus în Japonia din China în timpul perioadei Jōmon.

Î: Cum se prepară Sekihan în timpurile moderne?


R: În vremurile moderne, Sekihan se prepară prin fierberea la aburi a orezului lipicios și a fasolei roșii.

Î: În ce tip de recipient se servește de obicei Sekihan?


R: Sekihan se servește în mod obișnuit într-un bol sau în bento.

Î: Care sunt câteva ingrediente locale speciale care sunt adesea adăugate la Sekihan pentru a-l face mai dulce?


R: Printre ingredientele locale de specialitate care se adaugă adesea la Sekihan pentru a-l face mai dulce se numără alunele din prefectura Chiba, nattō din prefectura Yamanashi și prefectura Hiroshima și fasolea dulce din prefectura Nagano.

Î: Când a fost înființată o organizație pentru promovarea sekihanului în Japonia?


R: O organizație a fost înființată pentru a promova sekihan în Japonia în 2012.

Î: Când se sărbătorește Ziua Sekihan în fiecare an?


R: Ziua Sekihan este sărbătorită în fiecare an pe 23 noiembrie, potrivit organizației dedicate promovării sekihanului în Japonia.

AlegsaOnline.com - 2020 / 2025 - License CC3