Limba japoneză | limba oficială a Japoniei

Japoneza are cinci sunete vocale care pot avea două lungimi diferite. Acestea sunt a, i, u, e, o. În IPA sunt transliterate ca /a/, /i/, /ɯ/, /e/, /o/; iar în engleză se pronunță ah, ee, oo, eh, oh. Prelungirea unei vocale poate schimba sensul cuvântului: ojisan (おじじささん, unchi) și ojiisan (おじいさん, bunic). Japoneza are un sunet care seamănă cu l-ul englezesc, dar și cu r-ul englezesc (de aceea poate fi dificil pentru mulți japonezi când învață să facă ambele sunete atunci când vorbesc în engleză). Japoneza are un sunet care nu este neobișnuit în limba engleză și se scrie de obicei Tsu (つ). Acest sunet apare în "tsunami" (つなみ), cuvântul japonez pentru valurile mari ale oceanului provocate de cutremure sau de fenomene meteo extreme.

Atunci când străinii vorbesc japoneză, este important ca ei să știe cât de formali trebuie să fie atunci când vorbesc cu persoane pe care le cunoașteți sau nu. În Japonia, ar putea fi considerat destul de nepoliticos (nepoliticos) dacă nu sunteți suficient de formal.

În japoneză, propozițiile folosesc ordinea subiect-obiect-verb (SOV), astfel încât verbul se află la sfârșitul propoziției, iar subiectul la început. Multe propoziții nu au subiect, iar ascultătorul poate deduce subiectul pe baza contextului și a formei unui verb.

În japoneză, Japonia se numește Nihon (日本), iar limba se numește Nihongo (日本語) (-go înseamnă limbă). Uneori, sunt folosite și cuvintele Nippon și Nippongo, dar ambele cuvinte sunt considerate acum mai mult naționaliste, iar Nihon este un cuvânt mai neutru. Kanji-ul cuvântului înseamnă "originea soarelui". Deoarece Japonia se află la marginea estică a Asiei, pentru observatorii din China, soarele a răsărit din direcția Japoniei. De aceea, Japonia este numită "Țara Soarelui Răsare".

Japoneza este, de asemenea, o limbă aglutinantă, în special în cazul verbelor. Cuvintele sale au un "corp" scurt, iar prefixe sau sufixe sunt ușor de adăugat pentru a schimba sau redefini sensul.

Cuvintele japoneze provin din trei surse principale. Prima este wago (和語), care sunt cuvinte japoneze native și care pot fi numite și yamato kotoba (大和言葉). Al doilea este kango (漢語), care sunt cuvinte împrumutate din limba chineză. Al treilea este gairaigo (外来語), care sunt cuvinte de împrumut împrumutate din alte limbi decât chineza (de obicei engleza, începând cu cel de-al Doilea Război Mondial).

Japoneza are trei sisteme principale de scriere:

• Hiragana (ひららがな)
• Katakana (カタカカナ)
• Kanji (漢字)

Hiragana este un silabar, ceea ce înseamnă că fiecare caracter reprezintă o silabă sau o vocală. Hiragana este sistemul standard de scriere fonetică în limba japoneză și este folosită pentru cuvinte gramaticale sau particule, de exemplu は、を (wa - particula subiect, o - particula obiect); cuvinte care nu au caractere Kanji, de exemplu こんにちは (kon'nichiwa - bună ziua); sau pentru începătorii care vor să scrie Kanji. Simbolurile au fost adoptate inițial din caracterele Kanji și s-au modificat de-a lungul timpului în formele lor distincte, rotunjite (de exemplu, 以 →い).

Katakana este, de asemenea, un silabar, fiecare caracter Hiragana având un caracter în Katakana (de exemplu, あ = ア こ = コ). Katakana este folosită pentru impact (similar cu italicele în limba engleză), precum și pentru cuvinte gairaigo și transliterări directe din engleză, de exemplu メニュー (Menyuu - Meniu). Katakana a fost făcută inițial de călugării budiști pentru a-i învăța pe japonezi cum să citească chineza.

Kanji este o adaptare a sistemului de scriere logografic chinezesc, ceea ce înseamnă că fiecare simbol trebuia inițial să semene cu cuvântul pe care îl descria. Fiecare simbol poate reprezenta un cuvânt, de exemplu 音 (oto - sunet) sau o silabă într-un cuvânt mai mare. Există mai multe pronunții pentru fiecare caracter Kanji, clasificate în On'yomi (音読み) sau Kun'yomi (訓読み), în funcție de originea cuvântului.