Podul Tasman
Podul Tasman este un pod cu cinci benzi care traversează râul Derwent, în apropiere de districtul central de afaceri din Hobart, Tasmania. Podul a înlocuit un pod plutitor din beton din 1943, care avea o secțiune centrală ridicabilă pentru a permite trecerea navelor. Lucrările la Podul Tasman au început în aprilie 1960, iar podul a fost finalizat la 23 decembrie 1964. A fost inaugurat oficial de către Ducele de Gloucester la 18 martie 1965. A fost numit după Abel Tasman, exploratorul olandez care a fost primul european care a vizitat Tasmania în 1642.
Podul Tasman, Hobart
Detalii
Podul, inclusiv căile de acces, are o lungime de 1.417 m, din care 1.067 m peste apă. Podul este alcătuit din coloane de beton care susțin tablierul rutier. Există 19 deschideri de viaduct, fiecare de 140 ft (43 m), o deschidere principală de navigație de 310 ft (94 m) și două deschideri la 197 ft (60 m) care asigură accesul navelor pe dedesubt. Podul se află la 46 m (150 ft) deasupra nivelului mediu al apei. Stâlpii podului se sprijină pe roca de bază care, în unele locuri, se afla la peste 300 ft (91 m) sub suprafața solului.
Colaps
La 5 ianuarie 1975, o navă, SS Lake Illawarra, care transporta 10.000 de tone de concentrat de zinc, s-a prăbușit pe pod. Acest lucru a provocat prăbușirea în râu a două dintre coloane și a trei deschideri ale podului. Nava s-a scufundat rapid în apele adânci. Patru vagoane au căzut în râu, ucigând cinci persoane, iar șapte membri ai echipajului navei au fost, de asemenea, uciși. Mai multe mașini au reușit să se oprească, cu roțile din față atârnând pe margine.
Prăbușirea podului a făcut ca oamenii care locuiesc pe malul estic al râului Derwent să fie nevoiți să parcurgă 50 de kilometri pentru a ajunge în oraș. A fost instalat un pod Bailey temporar. Acesta a fost cel mai lung pod Bailey din lume. Podul Tasman a fost reconstruit și a fost deschis din nou circulației pe 8 octombrie 1977.
