Alexandru I al Rusiei (în rusă: Александр I Павлович, Aleksandr I Pavlovici) (23 decembrie [O.S. 12 decembrie] 1777 - 1 decembrie [O.S. 19 noiembrie] 1825), cunoscut și sub numele de Alexandru cel Binecuvântat (în rusă: Александр Благословенный, Aleksandr Blagoslovennyi) a fost Împărat al Rusiei între 23 martie 1801 și 1 decembrie 1825 și primul rege rus al Poloniei între 1815 și 1825. A fost, de asemenea, primul Mare Duce rus al Finlandei și Lituaniei.
S-a născut la Sankt Petersburg, fiind fiul Marelui Duce Paul Petrovici, mai târziu Împăratul Paul I, și al Mariei Feodorovna, fiica Ducelui de Württemberg. A succedat la tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia în timpul războaielor napoleoniene.
Moartea sa subită la Taganrog, în circumstanțe presupus suspecte, a dus la răspândirea zvonurilor conform cărora Alexandru nu ar fi murit în 1825, ci ar fi dispărut pentru a-și trăi restul vieții în anonimat.


