Marșul Lung (1934–35): retragerea comuniștilor și ascensiunea lui Mao
Marșul lung (1934–1935) a fost retragerea strategică a Armatei Roșii chineze și a conducerii Partidului Comunist Chinez din baza lor din sud-estul Chinei, în fața presiunii campaniilor de înconjurare și anihilare ale lui Chiang Kai-shek și ale naționaliștilor. Evenimentul a început în toamna anului 1934 și s-a încheiat în 1935, când un grup redus al comuniștilor a ajuns în regiunea Yan'an din Shaanxi, unde a fost înființată o nouă bază revoluționară.
Marșul a implicat sute de mii de oameni — combatanți, cadre de partid și membri ai familiilor — care au părăsit Sovietul Jiangxi în fața presiunilor militare. Estimările variază: unii istorici vorbesc despre circa 80.000–100.000 de persoane plecate inițial, alții menționează cifre mai mari; în final, au supraviețuit și au ajuns la destinație doar câteva mii (aproximativ 8.000–9.000 conform celor mai frecvent citate estimări). Distanța parcursă, durata și traseul rămân, de asemenea, subiect de dezbatere — estimările variază între aproximativ 6.000 km și peste 12.000 km, iar marșul a durat în jur de 12 luni.
Context și cauze
Marșul a fost cauzat de succesul campaniilor de înconjurare ale Kuomintang-ului, care urmau să distrugă nucleul comunist din Jiangxi. Conducerea Partidului Comunist a decis retragerea strategică pentru a salva forțele rămase și pentru a căuta un teren mai favorabil pentru continuarea războiului revoluționar.
Traseu, dificultăți și evenimente cheie
Pe parcursul retragerii, forțele comuniste au traversat munți înalți, râuri periculoase și zone greu accesibile, confruntându-se cu lupte, boli, foame și condiții meteorologice severe. Printre momentele notabile se numără trecerile de munte și pasajele cu zăpadă, furcile de râu și luptele pentru a trece prin regiuni controlate de forțe ostile. Traversarea podului Luding (la Dadu) și întâlnirile cu forțele locale sunt adesea evocate ca episoade dramatice.
Un moment politic crucial în timpul Marșului a fost Conferința de la Zunyi (ianuarie 1935), unde s-au pus bazele schimbării conducerii militare și politice a Partidului Comunist. În urma acestor decizii, Mao Zedong și aliații lui au crescut în influență, iar el a început să-și construiască autoritatea ca lider al mișcării comuniste chineze.
Costuri umane și consecințe
Costurile umane ale Marșului au fost foarte mari. Din numărul inițial de participanți doar un procent mic a reușit să ajungă la destinație. Pierderile au fost provocate de bătălii, condiții naturale, boli și foamete. Totuși, supraviețuitorii au format nucleul unei forțe politice și militare mai unite și mai disciplinate, ceea ce a contribuit la coeziunea partidului în anii următori.
Semnificație istorică
Deși Marșul Lung nu a fost o victorie militară în sens convențional, el a fost esențial pentru supraviețuirea Partidului Comunist Chinez. Consolidarea poziției lui Mao după Zunyi a fost un punct de cotitură: strategia sa de război mobil și de muncă în mediul rural a devenit fundația politicii comuniste chineze. În anii care au urmat, baza de la Yan'an a servit ca centru pentru reorganizarea și pregătirea eventualei campanii care, după al Doilea Război Mondial și după conflictul civil reluat, a dus la victoria comunistă în 1949.
Percepții și memorie
Marșul Lung a devenit un simbol puternic în istoria comunistă chineză, folosit atât pentru a comemora sacrificiul și reziliența, cât și pentru a legitima conducerea lui Mao. Interpretările istorice variază — unele accentuează dimensiunea eroică și logistică, altele critică costul uman și necesitatea deciziilor politico-militare care au condus la retragere.
În ansamblu, Marșul Lung rămâne unul dintre cele mai importante și studiate episoade din istoria Chinei moderne, marcând atât o dramă umană masivă, cât și o transformare politică cu efecte pe termen lung.
Fond
Înainte de Marșul lung, China avea două tabere: naționaliștii și comuniștii. Ambele tabere doreau să conducă țara. Acest lucru a dus la Războiul Civil Chinezesc. Naționaliștii chinezi au folosit 500.000 de soldați pentru a-i înlătura pe comuniști de la Jiang Xi. Ei au eșuat de patru ori înainte. Acum naționaliștii au schimbat modul de a-i ataca pe comuniști, folosind încercuirea (a face un cerc în jurul armatei inamice) pentru a-i împiedica să fugă. Liderul comuniștilor, Borgu, a încercat să lupte față în față cu 500.000 de soldați. Dar problema este că comuniștii din Jianxi aveau doar 86.000 de soldați, iar mai mult de jumătate dintre ei aveau doar o sabie și nicio armă. Nu au reușit să împingă armata naționalistă înapoi, așa că au încercat să meargă să se întâlnească cu o altă armată comunistă în Shaanxi.
Cum a schimbat istoria Chinei
Marșul lung a fost un eveniment important în istoria Chinei. Acesta a determinat supraviețuirea armatei comuniste din China și a schimbat modul în care aceasta a luptat împotriva capitalismului. De asemenea, comuniștii l-au ales pe Mao Zedong să devină liderul comuniștilor și al tuturor armatelor roșii din China (armata comunistă chineză), care ar trebui să-l asculte pe Mao Zedong pentru a lupta. Acesta a fost un punct de plecare pentru comuniști, care au decis să lupte și să trăiască în mediul rural și să folosească gherila pentru a lupta cu naționaliștii.
De asemenea, Marșul lung i-a determinat pe naționaliști să îi urmeze pe comuniști și să ucidă unii lideri locali ai războinicilor, astfel încât aceștia să controleze mai multe părți din China. I-au urmat pe comuniști până la ShaanXi și au ucis o mulțime de soldați ai armatei roșii, astfel încât, după cel de-al Doilea Război Mondial, comuniștii au avut foarte puțini soldați. Au avut nevoie de patru ani pentru a face rost de mai mulți soldați, astfel încât să poată câștiga războiul civil.
Opinii diferite despre rezultatul marșului
Comuniștii au crezut că au învins prin faptul că au făcut ca mulți soldați să supraviețuiască și să se întâlnească cu succes cu partidul comunist în Shaanxi. De asemenea, au spus că este atât de reușit să fugă de încercuirea a 100.000 de soldați și de aproximativ 200.000 de soldați vânați între marșul lung.
Naționaliștii au crezut că au avut succes deoarece comuniștii fugeau de bătălie și au fost forțați să se mute în cealaltă parte a Chinei. Ei au ucis cel puțin jumătate din soldații Armatei Roșii din China.
Motivul pentru care au opinii diferite este că obiectivele lor erau foarte diferite: comuniștii doreau doar să supraviețuiască atacului armatei naționaliste. Scopul naționaliștilor era să distrugă Armata Roșie din Jian Xi, făcându-i pe comuniști mai slabi decât înainte. Comuniștii au avut nevoie de patru ani pentru a-și reconstrui armata și a câștiga războiul civil.