Scara Saffir-Simpson | scală folosită pentru clasificarea ciclonilor tropicali din emisfera vestică

Scara Saffir-Simpson pentru vânturi de uragane este o scală folosită pentru a clasifica ciclonii tropicali din emisfera vestică. Aceasta este utilizată doar pentru furtunile care sunt mai puternice decât "furtunile tropicale" și care devin uragane reale. Categoriile în care scara separă uraganele sunt notate în funcție de puterea vitezei maxime susținute a vântului. Clasificările sunt folosite în principal pentru a prezice posibilele pagube produse de vânt pe care le va crea un uragan atunci când va atinge pământul. Ea nu măsoară precipitațiile sau valurile de furtună și nici cât de largă este furtuna.

Scara este folosită și pentru a clasifica ciclonii subtropicali, după o schimbare a regulilor făcută de Centrul Național pentru Uragane în 2002.

Scara Saffir-Simpson pentru uragane este utilizată doar pentru a descrie uraganele care se formează în Oceanul Atlantic și în nordul Oceanului Pacific, la est de linia internațională de demarcație. Alte zone își numesc furtunile tropicale cu alte denumiri și folosesc propriile scale de clasificare.



 

Exemple

Categoria 1

Categoria 1

Vânturi susținute

Cel mai recent punct de aterizare

33-42 m/s

64-82 kn 119-153 km/h

74-95 mph

Nicole în 2022 se apropie de Florida..

Vântul periculos va produce pagube

Furtunile de categoria 1 pot deteriora acoperișurile, șindrila, pereții laterali din vinil și jgheaburile la casele bine construite. Crengile mari ale copacilor se vor rupe, iar copacii cu rădăcini puțin adânci pot fi doborâți. Deteriorarea extinsă a liniilor electrice și a stâlpilor de electricitate va duce probabil la întreruperi de curent care ar putea dura de la câteva zile până la câteva zile.

Printre uraganele care au atins intensitatea maximă a categoriei 1 și au ajuns pe uscat la această intensitate se numără: Agnes (1972), Juan (1985), Ismael (1995), Gaston (2004), Stan (2005), Humberto (2007), Isaac (2012), Manuel (2013), Earl (2016), Hermine (2016), Nate (2017), Barry (2019), Hanna (2020), Isaias (2020), Nana (2020), Julia (2022), Lisa (2022) și Nicole (2022).

Categoria 2

Categoria 2

Vânturi susținute

Cel mai recent punct de aterizare

43-49 m/s

83-95 kn 154-177 km/h

96-110 mph

Zeta în 2020 se apropie de Louisiana.

Vântul extrem de periculos va provoca pagube însemnate

Furtunile de categoria 2 pot produce vânturi extrem de periculoase, care vor provoca pagube importante: Casele bine construite ar putea suferi pagube majore la acoperiș și la pereți. Mulți copaci cu rădăcini superficiale vor fi rupți sau dezrădăcinați și vor bloca numeroase drumuri. Se așteaptă o pierdere aproape totală de energie electrică, cu întreruperi care ar putea dura de la câteva zile până la săptămâni.

Printre uraganele care au atins intensitatea maximă a categoriei 2 și au ajuns pe uscat la această intensitate se numără: Able (1952), Alice (1954), Ella (1958), Fifi (1974), Diana (1990), Gert (1993), Rosa (1994), Erin (1995), Alma (1996), Juan (2003), Alex (2010), Richard (2010), Tomas (2010), Carlotta (2012), Ernesto (2012), Arthur (2014), Sally (2020) și Zeta (2020).

Categoria 3

Categoria 3

Vânturi susținute

Cel mai recent punct de aterizare

50-58 m/s

96-112 kn 178-208 km/h

111-129 mph

Otto, în 2016, în momentul în care a ajuns în Nicaragua.

Se vor produce pagube devastatoare

Ciclonii tropicali de categoria 3 și mai mari sunt uragane majore, iar pagubele vor fi devastatoare: Casele bine construite și cu cadre pot suferi daune majore sau pot fi îndepărtate de pe acoperiș și de la capătul frontonului. Mulți copaci vor fi rupți sau dezrădăcinați, blocând numeroase drumuri. Electricitatea și apa vor fi indisponibile timp de câteva zile sau săptămâni după trecerea furtunii.

Printre uraganele care au atins intensitatea maximă a categoriei 3 și au ajuns pe uscat la această intensitate se numără: Easy (1950), Carol (1954), Hilda (1955), Audrey (1957), Celia (1970), Ella (1970), Caroline (1975), Eloise (1975), Olivia (1975), Alicia (1983), Elena (1985), Roxanne (1995), Fran (1996), Isidore (2002), Jeanne (2004), Lane (2006), Karl (2010) și Otto (2016).

Categoria 4

Categoria 4

Vânturi susținute

Cel mai recent punct de aterizare

58-70 m/s

113-136 kn 209-251 km/h

130-156 mph

Ian în 2022 se apropie de Florida.

Se vor produce daune catastrofale

Furtunile de categoria 4 pot provoca pagube catastrofale. Casele bine construite cu cadre pot suferi daune grave, cu pierderea majorității structurii acoperișului și/sau a unor pereți exteriori. Majoritatea copacilor vor fi rupți sau dezrădăcinați, iar stâlpii de electricitate vor fi doborâți. Copacii și stâlpii de electricitate căzuți vor izola zonele rezidențiale. Întreruperile de curent vor dura săptămâni sau chiar luni. Cea mai mare parte a zonei va fi nelocuibilă timp de săptămâni sau luni.

Uraganul Galveston din 1900, cel mai mortal dezastru natural (la acea vreme) care a lovit Statele Unite, a atins o intensitate care corespunde unei furtuni de categoria 4 din zilele noastre. Alte exemple de furtuni care au atins un vârf de intensitate de categoria 4 și care au ajuns pe uscat la această intensitate includ: Donna (1960), Flora (1963), Cleo (1964), Betsy (1965), Carmen (1974), Frederic (1979), Iniki (1992), Iris (2001), Charley (2004), Dennis (2005),Ike (2008), Joaquin (2015), Harvey (2017), Laura (2020), Eta (2020), Iota 2020), Ida (2021) și Ian (2022).

Categoria 5

Categoria 5

Vânturi susținute

Cel mai recent punct de aterizare

≥ 70 m/s

≥ 137 kn ≥ 252 km/h

≥ 157 mph

Dorian în 2019 se apropie de aterizarea în Bahamas.

Se vor produce daune aproape totale

Categoria 5 este cea mai înaltă categorie de pe scara Saffir-Simpson. Aceste furtuni provoacă ruperea acoperișurilor la multe clădiri, iar unele clădiri se pot rupe în bucăți, cu mici clădiri de utilități răsturnate sau distruse. Prăbușirea multor acoperișuri și pereți, în special a celor care nu au suporturi interioare, este frecventă. Sunt frecvente pagubele foarte mari și imposibil de reparat la multe clădiri din lemn și distrugerea totală a caselor mobile/manufacturate. Doar câteva tipuri de clădiri pot supraviețui, și numai dacă sunt situate la cel puțin 5-8 km în interiorul țării. Printre acestea se numără clădirile de birouri, condominii și apartamente, precum și hotelurile care sunt construite din beton sau cu structură de oțel, garajele de parcare cu mai multe etaje din beton și locuințele care sunt construite fie din loturi de cărămidă, fie din blocuri de beton/ciment și care au acoperișuri cu o înclinație de cel puțin 35 de grade față de un unghi orizontal și fără niciun fel de surplomburi, iar dacă ferestrele sunt fie din sticlă securizată rezistentă la uragan, fie acoperite cu obloane. Dacă nu sunt îndeplinite majoritatea acestor cerințe, se poate produce distrugerea catastrofală a unei structuri.

Inundațiile provocate de furtună cauzează pagube majore la etajele inferioare ale tuturor structurilor din apropierea țărmului, iar multe structuri de coastă pot fi complet aplatizate sau distruse de valul de furtună. Practic, toți copacii sunt dezrădăcinați sau rupți, iar unii pot fi decojiți, izolând majoritatea comunităților afectate. Dacă uraganul amenință zone populate, poate fi necesară evacuarea masivă a zonelor rezidențiale. Sunt de așteptat întreruperi totale și de durată extrem de lungă a energiei electrice și pierderi de apă, posibil pentru mai multe luni.

Printre exemplele istorice de furtuni care au ajuns pe uscat la categoria 5 se numără: "Cuba" (1924), "Okeechobee" (1928), "Bahamas" (1932), "Cuba-Brownsville" (1933), "Ziua Muncii" (1935), Janet (1955), Camille (1969), Edith (1971), Anita (1977), David (1979), Gilbert (1988), Andrew (1992), Dean (2007), Felix (2007), Irma (2017), Maria (2017), Michael (2018) și Dorian (2019). Nu se cunoaște niciun uragan de categoria 5 care să fi atins pământul cu această putere în bazinul estic al Pacificului.

 

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce este scara Saffir-Simpson a vânturilor de uragane?


R: Scala Saffir-Simpson pentru vânturi de uragane este o scală utilizată pentru clasificarea ciclonilor tropicali din emisfera vestică. Aceasta clasifică uraganele în funcție de viteza maximă susținută a vântului și este utilizată în principal pentru a prezice posibilele pagube produse de vânt atunci când un uragan atinge pământul.

Î: Scala măsoară precipitațiile, valurile de furtună sau lățimea furtunilor?


R: Nu, scara nu măsoară precipitațiile, valurile de furtună sau lățimea furtunii.

Î: Această scală este utilizată doar pentru uraganele din Oceanul Atlantic și din nordul Oceanului Pacific?


R: Da, scala Saffir-Simpson pentru uragane este utilizată doar pentru a descrie uraganele care se formează în Oceanul Atlantic și în nordul Oceanului Pacific la est de linia internațională de demarcație. Alte zone folosesc scări de clasificare și denumiri diferite pentru furtunile tropicale.

Î: Când a fost introdusă această scală?


R: Centrul Național pentru Uragane a adus modificări la această scală în 2002, ceea ce i-a permis să fie folosită și pentru ciclonii subtropicali.

Î: Există și alte utilizări pentru această scală în afară de prezicerea pagubelor produse de vânt în urma uraganelor care ajung la sol?


R: Nu care sunt cunoscute sau acceptate pe scară largă de către meteorologi și alți experți în prognoza meteo.

Î: Ce tipuri de furtuni clasifică această scală? R: Această scală clasifică furtunile care sunt mai puternice decât "furtunile tropicale" în categorii bazate pe viteza maximă susținută a vântului.

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3