'Round Springfield
"'Round Springfield" este al 125-lea episod (al 22-lea episod din sezonul 6) din serialul "The Simpsons". A fost difuzat pentru prima dată la televiziune la 30 aprilie 1995. Episodul a fost scris de Joshua Sternin și Jeffrey Ventimilia, pe baza unei idei de poveste de Al Jean și Mike Reiss, iar primul episod a fost regizat de Steven Dean Moore. Episodul conține multe referințe culturale, inclusiv cântecul "Jazzman" al lui Carole King, actorul James Earl Jones și controversa Kimba Leul Alb/Regelui Leu.
Poveste
Bart Simpson are o durere de stomac după ce mănâncă din greșeală un Krusty-O din metal zimțat cu cerealele de la micul dejun. Cu toate acestea, Lisa este singura care îl crede. Homer și Marge îl trimit oricum la școală. Bart se chinuie să treacă testul. După ce o convinge în cele din urmă pe doamna Krabappel că este de fapt bolnav, aceasta îl lasă să meargă la asistentă. Bart se prăbușește pe podeaua camerei medicale. Este dus apoi la Spitalul General din Springfield unde este operat de Dr. Hibbert și Dr. Nick. Se pare că Bart are apendicită.
În timp ce îl vizitează pe Bart la spital, Lisa îl întâlnește pe eroul ei, jazzmanul Bleeding Gums Murphy, într-un pat din alt salon. Mai târziu, Bleeding Gums îi dăruiește Lisei saxofonul său pentru recitalul ei de la școală. Acesta începe groaznic (din cauza faptului că majoritatea membrilor orchestrei și-au scos apendicele pentru a putea lipsi de la școală), dar Lisa se ridică și interpretează un solo, devenind vedeta spectacolului. Întorcându-se la spital a doua zi, Lisa află cu tristețe că Gingiile sângerânde a murit. Lisa este singura persoană care participă la înmormântarea lui Bleeding Gums și promite să se asigure că toată lumea din Springfield cunoaște numele Bleeding Gums Murphy. Bart, între timp, îl dă în judecată pe Krusty Clovnul și primește o înțelegere de 100.000 de dolari. Cu toate acestea, după ce avocatul lui Bart, Lionel Hutz, își ia "onorariile legale", Bart rămâne doar cu 500 de dolari, deși Bart pare să fie de acord cu asta.
Lisa este încă tristă. Ea decide că cel mai bun mod de a onora memoria lui Bleeding Gums este ca albumul său să fie difuzat la postul local de jazz. Lisa îl găsește în magazinul Android's Dungeon pentru 250 de dolari, dar după ce aude că Bleeding Gums a murit, Comic Book Guy dublează prețul la 500 de dolari. Bart intră apoi cu cei 500 de dolari și, după ce își amintește că Lisa a fost singura care l-a crezut în legătură cu durerea lui de stomac, Bart decide să cumpere albumul cu banii lui, iar Lisa îi mulțumește pentru asta. Când postul de radio difuzează unul dintre cântecele lui Bleeding Gums, Lisa este dezamăgită pentru că gama mică de frecvențe a postului încă împiedică pe oricine să îl audă. Un fulger lovește apoi antena, dându-i o putere suplimentară și proiectând-o în fiecare radio din Springfield. Lisa este în sfârșit mulțumită. După ce proclamă "asta a fost pentru tine, Bleeding Gums", ea se întoarce să plece, dar nu înainte ca Bleeding Gums să fie văzut din ceruri pentru a-i spune Lisei că a făcut "un bătrân jazzman fericit". După ce își iau un ultim rămas bun, Lisa și Bleeding Gums cântă pentru ultima oară "Jazzman".
Referințe culturale
Titlul acestui episod este un joc de cuvinte atât după cântecul "Round Midnight" al lui Thelonious Monk, cât și după filmul cu același nume despre un muzician de jazz nefericit.
Gingiile sângerânde Murphy apare cu Lisa într-un nor spre sfârșitul episodului cu Darth Vader, Mufasa și James Earl Jones spunând "Acesta este CNN". În ciuda faptului că toate cele trei personaje au fost dublate de Jones, personajele din această scenă au fost interpretate de Harry Shearer, membru al distribuției; Jones însuși a jucat ca invitat în două episoade înainte. În plus, Mufasa a spus din greșeală "Kimba". El se corectează spunând "Simba". Aceasta este o referire la controversele legate de asemănarea dintre The Lion King și serialul anime Kimba the White Lion. Lisa și Bleeding Gums cântă melodia "Jazzman" a lui Carole King în această scenă și în spital mai devreme în episod. Gingiile sângerânde trebuie să plece la sfârșitul scenei pentru că are o întâlnire cu cântăreața de jazz Billie Holiday. pentru serialul TV ER.
Bleeding Gums apare într-un episod din The Cosby Show. Aceasta este o referire la faptul că Cosby îi aducea adesea pe muzicienii de jazz care îi plăceau să apară în emisiune; în episod, Cosby este dublat de Dan Castellaneta, un obișnuit al serialului The Simpsons. "Echipa de avocați de excepție" a lui Lionel Hutz, Robert Shaporo și Albert Dershman, sunt parodii ale lui Robert Shapiro și Alan Dershowitz, doi dintre avocații apărării în cazul de crimă al lui O.J. Simpson. Cei trei pleacă cu un Ford Bronco alb, aceeași mașină pe care O.J. Simpson a condus-o în urmărirea televizată cu viteză redusă înainte de arestare.
Producție
Acesta a fost primul episod regizat de Steven Dean Moore. Joshua Sternin și Jeffrey Ventimilia, care au fost scenariști la The Critic și erau mari fani ai serialului The Simpsons, au fost fericiți să poată scrie un episod. Povestea originală s-a bazat pe o idee de poveste a lui Al Jean și Mike Reiss. Povestea principală a primului act al episodului îl vede pe Bart făcând apendicită după ce a mâncat un Krusty-O din metal zimțat. Tatăl lui Mike Reiss, fiind medic, a fost "oarecum" consultant medical pentru acest episod. El a declarat că "nu poți face" apendicită dacă mănânci o bucată de metal, dar scenariștii au decis să o facă oricum. În flashback-ul său, Murphy este prezentat ca având un "obicei de a mânca ouă Fabergé de 1.500 de dolari pe zi"; Jean "nu și-a dat seama cât de scumpe" erau de fapt ouăle Fabergé, așa că gluma nu prea are sens.
Acest episod a fost primul în care un personaj recurent a fost ucis în serial. Scenaristii și echipa de producție au considerat că ar fi o poveste bună, emoționantă, care, prin intermediul Lisei, s-ar putea concentra pe tema tristeții. Ei au decis că nu putea fi unul dintre personajele principale; Jean a glumit că "nu am vrea să fie cineva ca domnul Burns, pe care, evident, am vrea să-l vedem din nou în serial". Dar, mai târziu, Jean s-a hotărât asupra lui Bleeding Gums Murphy, un personaj introdus în "Moaning Lisa", un episod din sezonul 1; în episod este prezentat un flashback din "Moaning Lisa".
Murphy a fost un personaj destul de minor, apărând doar în 2 episoade ale serialului, dar a apărut în secvența de deschidere a serialului și a rămas acolo după acest episod, până când deschiderea a fost reproiectată în sezonul 20. Primul loc de muncă al lui Moore în serial a fost în departamentul de animație pentru "Moaning Lisa", așa că a "apreciat" faptul că a putut regiza acest episod. Reiss a declarat: "De ani de zile am făcut sondaje pentru a o ucide pe mama lui Marge, dar aceasta a fost o idee mai bună". Actorul Ron Taylor a revenit ca invitat în rolul lui Murphy în acest episod. Comediantul Steve Allen și-a făcut, de asemenea, a doua apariție ca invitat în serial, care mai apăruse anterior în episodul "Vocații separate".
Recepție
"'Round Springfield" a terminat pe locul 60 în clasamentul american al audiențelor pentru săptămâna 24-30 aprilie 1995. A primit un rating Nielsen de 8,2. Episodul a fost al patrulea cel mai bine cotat show de pe rețeaua Fox în acea săptămână. Mike Reiss și Al Jean au crezut că episodul "va primi o tonă de premii" și au glumit că acesta a fost motivul pentru care au optat să primească un credit pentru poveste, ceea ce de obicei nu se întâmpla. În cele din urmă, nu a câștigat niciun premiu.
Warren Martyn și Adrian Wood, autorii cărții I Can't Believe It's a Bigger and Better Updated Unofficial Simpsons Guide, au considerat că este "un adevărat film lacrimogen" și l-au lăudat pe bunicul crezând că tot ceea ce vede este moarte. Ryan Keefer de la DVD Verdict a acordat episodului un "B". Lui Adam Finley de la TV Squad i-a plăcut episodul. I-au plăcut numeroasele "momente grozave", inclusiv "Steve Allen care își prezintă cărțile la televizor: Cum să faci dragoste cu Steve Allen; Fericirea este un Steve Allen gol; Călătorie în centrul lui Steve Allen; Bucuria de a găti Steve Allen" și "Moe care conduce o clinică de "retox" chiar lângă o clinică de dezintoxicare".
În ceea ce privește recenziile negative, Colin Jacobson de la DVD Movie Guide a calificat episodul drept "plictisitor", afirmând că "unele momente legate de boala lui Bart sunt amuzante", dar că "urăște cu adevărat cântecul "Jazzman"" și nu-i plac "părțile cu gingiile sângerânde".
Popularitate
În episod, reducerile bugetare de la Școala Elementară Springfield îl forțează pe omul de serviciu Groundskeeper Willie să fie folosit ca profesor de franceză. Exprimându-și disprețul față de francezi, el exclamă în fața clasei sale: "Bonjour, maimuțe predate mâncătoare de brânză". Acest citat, în special expresia "cheese-eating surrender monkeys" (maimuțe predate mâncătoare de brânză), a fost de atunci mai mult folosit. A fost folosit în special în perioada premergătoare războiului din Irak, după ce a fost popularizat de jurnalistul de dreapta de la National Review, Jonah Goldberg, pentru a descrie opoziția europeană și în special franceză față de acțiunea militară. S-a remarcat odată că expresia a fost "făcută acceptabilă pe canalele diplomatice oficiale din întreaga lume". Ben Macintyre a scris că fraza este "poate cea mai faimoasă" dintre cele inventate în emisiune și că, de la utilizarea lui Goldberg, "a ajuns să devină un clișeu jurnalistic".
Ulterior, a fost folosit de New York Post (sub numele de "Surrender Monkeys") ca titlu pentru prima pagină din 7 decembrie 2006, referindu-se la Iraq Study Group și la recomandarea acestuia de a retrage soldații americani din Irak până la începutul anului 2008. Articolele din Daily Mail au folosit expresia cu referire la "problema de atitudine" a francezilor și la reacția europeană "tăcută" la moartea lui Osama Bin Laden, în timp ce The Daily Telegraph a citat-o în legătură cu cooperarea militară anglo-franceză. Termenul a fost folosit în cărțile comentatoarei Laura Ingraham și ale profesorilor universitari Stuart Croft, Stephen Chan și Paul L. Moorcraft și Philip M. Taylor. Ned Sherrin a inclus citatul în Oxford Dictionary of Humorous Quotations; a fost introdus în cea de-a treia ediție în 2005. De asemenea, este inclus și în Oxford Dictionary of Modern Quotations. Romanul Generation A din 2009 al lui Douglas Coupland, Generation A, se referă la utilizarea frazei de către Groundskeeper Willie.
Replica a fost "probabil" scrisă de Ken Keeler în timpul uneia dintre sesiunile de rescriere a episodului, deși niciunul dintre cei prezenți la comentariul audio al episodului de pe DVD nu și-a putut aminti cu siguranță. Scenaristii au fost surprinși că a devenit atât de larg folosită și nu au vrut niciodată să o considere o declarație politică, ci doar o glumă "odioasă" pentru Willie. Dublarea franceză a serialului folosește replica "singes mangeurs de fromage", eludând cuvântul "surrender".
