În teoria formală a numerelor, o numerotare Gödel este o funcție care atribuie fiecărui simbol și fiecărei formule dintr-un limbaj formal un număr natural unic numit număr Gödel (GN). Conceptul a fost folosit pentru prima dată de Kurt Gödel pentru demonstrarea teoremei sale de incompletitudine.

O numerotare Gödel poate fi interpretată ca o codificare în care un număr este atribuit fiecărui simbol al unei notații matematice, iar un flux de numere naturale poate reprezenta o anumită formă sau funcție. O numerotare a setului de funcții calculabile poate fi reprezentată printr-un flux de numere Gödel (numite și numere efective). Teorema de echivalență a lui Rogers enunță criteriile pentru care acele numerotări ale ansamblului de funcții calculabile sunt numerotări Gödel.