Astrometria este o parte a astronomiei care are legătură cu măsurarea mișcării obiectelor din spațiu, cum ar fi stelele. Cele două modalități principale de măsurare a acestor obiecte sunt mișcarea proprie și paralalaxa.
Mișcarea proprie reprezintă schimbarea poziției unui obiect în timp, atunci când este văzut de pe Pământ. La fel ca orice alt obiect care se mișcă, mișcarea proprie a unei stele se măsoară privind spre același loc în momente diferite și observând cât de mult s-a deplasat steaua. Diferența cu stelele este că, de pe Pământ, ele par să se miște foarte încet, astfel încât trebuie să le măsurăm în secunde de arc pe an. Atunci când o stea are o mișcare proprie mare, înseamnă de obicei că se află în apropiere. Steaua lui Barnard, steaua cu cea mai mare mișcare proprie, se deplasează doar 1 grad pe cer (3600 secunde de arc) în 348 de ani.
Paralaxa este diferența aparentă de poziție a unui obiect atunci când este văzut din două sau mai multe locuri diferite. Atunci când un obiect este văzut dintr-un loc nou, există o nouă linie de vedere care merge de la privitor la obiect, care arată un fundal diferit în depărtare. Paralaxa se măsoară folosind unghiul dintre două linii de vedere.
Paralaxa poate fi folosită și pentru a măsura distanțele până la cele mai apropiate câteva mii de stele. Aceste distanțe se măsoară în parsecuri, care sunt egale cu aproximativ 3,26 ani lumină.