Crezul de la Niceea

Crezul de la Niceea, Crezul niceo-constantinopolitan sau Icoana/Simbolul credinței, este cea mai răspândită sau ecumenică declarație de credință creștină.

De la formularea sa originală, ea continuă să fie folosită în Bisericile Romano-Catolică, Ortodoxă Siriană (Iacobită), Ortodoxă Răsăriteană, Ortodoxă Orientală, Asiriană, Anglicană, Luterană și în majoritatea celorlalte Biserici Protestante.

  Icoană care îl înfățișează pe împăratul Constantin, împreună cu episcopii de la Primul Conciliu de la Niceea (325), ținând în mână Crezul de la Niceea, așa cum a fost adoptat în 381.  Zoom
Icoană care îl înfățișează pe împăratul Constantin, împreună cu episcopii de la Primul Conciliu de la Niceea (325), ținând în mână Crezul de la Niceea, așa cum a fost adoptat în 381.  

Comparație între Crezul din 325 și Crezul din 381

Tabelul următor prezintă una lângă alta formele anterioare (325) și ulterioare (381) ale acestui Crez în traducerea engleză dată în Schaff's Creeds of Christendom, care indică prin paranteze părțile din textul 325 care au fost omise sau mutate în 381, dar nu folosește nici un semn tipografic pentru a indica ce fraze, absente în textul 325, au fost adăugate în 381.

Primul Conciliu de la Niceea (325)

Primul Conciliu de la Constantinopol (381)

Noi credem într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul tuturor lucrurilor vizibile și invizibile.

Credem într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul cerului și al pământului și al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile.

Și într-un singur Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl [unicul născut, adică din esența Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu], Lumină din Lumină, Dumnezeu din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu, născut, nu făcut, fiind de o substanță cu Tatăl;

Și într-un singur Domn Iisus Hristos, Fiul unicul Fiu al lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toate lumile (eonii), Lumină din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu, născut, nu făcut, fiind de o singură fire cu Tatăl;

prin care toate lucrurile au fost făcute [atât în ceruri, cât și pe pământ];

prin care toate lucrurile au fost făcute;

care pentru noi, oamenii, și pentru mântuirea noastră, S-a pogorât și S-a întrupat și S-a făcut om;

Care pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat prin Duhul Sfânt din Fecioara Maria și S-a făcut om;

a suferit, iar a treia zi a înviat și S-a înălțat la cer;

a fost răstignit pentru noi sub Ponțiu Pilat, a pătimit și a fost îngropat, iar a treia zi a înviat, după Scripturi, și S-a înălțat la cer și șade de-a dreapta Tatălui;

De acolo va veni să judece pe cei vii și pe cei morți.

De acolo va veni din nou, cu slavă, ca să judece pe cei vii și pe cei morți;

a cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și în Duhul Sfânt.

Și în Duhul Sfânt, Domnul și Dătătorul de viață, care purcede de la Tatăl, care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și slăvit, care a vorbit prin profeți. Într-o singură Sfântă Biserică catolică și apostolică; recunoaștem un singur botez pentru iertarea păcatelor; așteptăm învierea morților și viața lumii viitoare. Amin.

[Dar cei care spun: "A fost un timp când nu era", și "El nu era înainte de a fi făcut", și "El a fost făcut din nimic", sau "El este dintr-o altă substanță" sau "esență", sau "Fiul lui Dumnezeu este creat", sau "schimbător" sau "alterabil" - ei sunt condamnați de Sfânta Biserică catolică și apostolică.]

Tabelul următor prezintă în același mod textele celor două Consilii, așa cum sunt prezentate în limba greacă originală pe site-ul Symbolum Nicaeno-Constantinopolitanum - Greek:

Primul Conciliu de la Niceea (325)

Primul Conciliu de la Constantinopol (381)

Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεὸν Πατέρα παντοκράτορα, πάντων ὁρατῶν τε και ἀοράτων ποιητήν.

Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεὸν Πατέρα παντοκράτορα, ποιητὴν οὐρανοῦ καὶ γῆς, ὁρατῶν τε πάντων και ἀοράτων.

Πιστεύομεν εἰς ἕνα κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, τὸν υἱὸν τοῦ θεοῦ, γεννηθέντα ἐκ τοῦ πατρὸς μονογενῆ, τουτέστιν ἐκ τῆς ουσίας τοῦ πατρός, θεὸν εκ θεοῦ ἀληθινου, γεννηθέντα, οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῳ πατρί

Και εἰς ἕνα κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, τὸν υἱὸν τοῦ θεοῦ τὸν μονογενῆ, τὸν ἐκ τοῦ πατρὸς γεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων, φῶς ἐκ φωτός, θεὸν ἀληθινὸν ἐκ θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ πατρί-

δι' οὗ τὰ πάντα ἐγένετο, τά τε ἐν τῳ ούρανῳ καὶ τὰ ἐπὶ τῆς γῆς

δι' οὗ τὰ πάντα ἐγένετο-

τὸν δι' ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα καὶ σαρκωθέντα και ενανθρωπήσαντα,

τὸν δι' ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα ἐκ τῶν οὐρανῶν καὶ σαρκωθέντα ἐκ πνεύματος ἁγίου καὶ Μαρίας τῆς παρθένου καὶ ἐνανθρωπήσαντα,

παθόντα, καὶ ἀναστάντα τῇ τριτῇ ἡμέρᾳ, καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανούς,

σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου, καὶ παθόντα καὶ ταφέντα, καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρα κατὰ τὰς γραφάς, καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανοὺς, καὶ καθεζόμενον ἐκ δεξιῶν τοῦ πατρός

καὶ ἐρχόμενον κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς.

καὶ πάλιν ἐρχόμενον μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς-

οὗ τῆς βασιλείας οὐκ ἔσται τέλος.

Καὶ εἰς τὸ Ἅγιον Πνεῦμα.

Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ κύριον, (καὶ) τὸ ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν πατρὶ καὶ υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν. εἰς μίαν, ἁγίαν, καθολικὴν καὶ ἀποστολικὴν ἐκκλησίαν- ὁμολογοῦμεν ἓν βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν- προσδοκοῦμεν ἀνάστασιν νεκρῶν, καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος. Ἀμήν.

Τοὺς δὲ λέγοντας, ὁτι ἦν ποτε ὅτε οὐκ ἦν, καὶ πρὶν γεννηθῆναι οὐκ ἦν, καὶ ὅτι ἐξ ἑτέρας ὑποστάσεως ἢ οὐσίας φάσκοντας εἶναι, [ἢ κτιστόν,] τρεπτὸν ἢ ἢ ἀλλοιωτὸν τὸν υἱὸν τοῦ θεοῦ, [τούτους] ἀναθεματίζει ἡ καθολικὴ [καὶ ἀποστολικὴ] ἐκκλησία.

 

Probleme

Crezul de la Niceea a avut anumite probleme. În 529, așa-numita clauză filioque a fost adăugată la crez. Această clauză este una dintre principalele diferențe dintre Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Biserica Catolică are această clauză, iar Biserica Ortodoxă Răsăriteană nu. Clauza se referă la cât de evlavios este Tatăl, în comparație cu Fiul. În timp ce Crezul de la Niceea original spune "Credem în Duhul Sfânt... care purcede de la Tatăl", versiunea modificată, romano-catolică, spune "Credem în Duhul Sfânt... care purcede de la Tatăl și de la Fiul". Creștinii romano-catolici acceptă această modificare, dar creștinii ortodocși răsăriteni o resping. Multe biserici catolice orientale (orientale în liturghie, dar în deplină comuniune cu papa) nu folosesc clauza în crezul lor. Totuși, ele consideră că doctrina pe care o reprezintă este adevărată, deoarece aceasta este o dogmă a credinței romano-catolice. Multe dintre bisericile protestante care iau poziție în această chestiune, acceptă de obicei filioque.

După Schisma Est-Vest din 1054, Bisericile Răsăriteană și Apuseană au încercat să se reunească în cadrul a două concilii medievale separate, iar filioque a fost o problemă la fiecare dintre ele. În ciuda concesiilor grecești, nici al doilea Conciliu de la Lyon (1274), nici Conciliul de la Ferrera-Florența (1438 - 1535) nu au realizat uniunea dorită.

Clauza este cel mai adesea numită "filioque" sau pur și simplu filioque.

 

Pagini conexe

 

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3