Aga Khan al II-lea (persană: آغا خان دوّم; Āghā Khān-i Duwwum) — numele formal al lui Aqa Ali Shah (persană: آقا علی شاه) s-a născut în 1830 în Mahallat, Iran și a murit în august 1885 în Pune, India. A fost un lider musulman respectat, cunoscut ca al 47-lea imam al comunităţii Ismaili Nizari, poziţie pe care a ocupat-o din 1881 până la moartea sa.
Context familial și origine
Aqa Ali Shah provenea dintr-o familie cu legături înalta clasei conducătoare iraniene; este adesea menționat ca membru al unei familii regale iraniene. Familia Aga Khan avea origini religioase şi nobiliare, fiind descendentă din sfârşitul liniei imamice a ismailiţilor și având legături istorice atât în Persia, cât şi în subcontinentul indian.
Sucesiune și mandat
A devenit imam în 1881, după moartea tatălui său, Aga Khan I. Mandatul său a fost relativ scurt (aproximativ patru ani), dar a continuat tradiţia de conducere spirituală și administrativă a comunităţii ismailite. În această perioadă a urmărit consolidarea legăturilor între adepţii din India şi rădăcinile comunităţii din Persia, menţinând contactele cu autorităţile britanice din India colonială pentru a obţine securitate şi stabilitate pentru membri.
Activitate socială și contribuții
Cât timp a fost imam, Aqa Ali Shah a susţinut iniţiative menite să îmbunătăţească situaţia socială şi economică a comunităţii sale. A favorizat organizarea locală, promovarea educaţiei şi a valorilor civice în rândul ismailiţilor din India. Deşi mandatul nu i-a permis proiecte de proporţii foarte mari, acţiunile sale au pregătit terenul pentru reformele şi dezvoltările ulterioare conduse de succesorii săi.
Viaţă personală și caracter
Era cunoscut ca un om cu gusturi rafinate, pasionat de sport şi de vânătoare, activităţi populare în rândul elitei vremii. În acelaşi timp, era un lider preocupat de bunăstarea adepţilor săi și de menţinerea tradiţiilor religioase ismailite.
Deces și moștenire
A murit în august 1885 la Pune. După decesul său, i-a urmat ca imam fiul său, Sultan Muhammad Shah (viitorul Aga Khan III), care era încă copil la acel moment; responsabilitatea spirituală şi administrativă a comunităţii a continuat astfel în cadrul aceleiaşi dinastii. Moştenirea lui Aqa Ali Shah constă în eforturile de stabilizare şi consolidare a comunităţii ismailite din India şi în menţinerea unei legături vii între tradiţia persană şi viaţa adepţilor din subcontinent.
Perioadă de referinţă: 1830–august 1885; imam din 1881 până în 1885.

