Partea 1
În 1982, Sara Bender locuia cu cele două fiice ale sale, Silvia (11 ani) și Sabine (9 ani), în Erfurt, în RDG (Germania de Est). Mama lor a spus unele lucruri care criticau guvernul țării lor. Într-o țară comunistă precum RDG era un lucru rău să critici guvernul. Din cauza a ceea ce a spus mama lor, copiii ei au fost tratați rău la școală.
Sara vrea să se căsătorească cu Peter Koch, pe care îl cunoaște de la serviciu. Se aranjează o nuntă. Tatăl Sarei locuiește în Helmstedt, în Germania de Vest. El călătorește la nunta fiicei sale, dar pe drum are un accident pe autostradă și este grav rănit. Nunta este amânată. Sara vrea să își viziteze tatăl în spitalul din Germania de Vest, dar guvernul RDG nu îi permite să meargă din cauza criticilor pe care le-a spus. Tatăl ei moare. Sara continuă să ceară permisiunea de a părăsi țara, dar nu i se permite, iar la locul de muncă lucrurile îi sunt îngreunate.
Încearcă să fugă din RDG împreună cu cele două fiice ale sale. Reușesc să ajungă în România și vor să plece în Iugoslavia, dar sunt prinse de poliția secretă est-germană (Stasi). Stasi știa că vor încerca să evadeze, pentru că au pus microfoane secrete în apartamentul Sarei, astfel încât să poată auzi tot ce se spune. Sara și copiii sunt aduși înapoi în Berlinul de Est. La aeroport, copiii sunt separați de mama lor. Ei sunt duși la o casă de copii din Dresda. Sara este închisă într-o celulă de poliție. Prietenul ei, Peter, cu care voia să se căsătorească, se dovedește a fi de partea Stasi. El lucrează împotriva ei. Sara este condamnată la trei ani de închisoare.
Partea 2
După doi ani de închisoare, Sara este eliberată, datorită guvernului vest-german care a plătit RDG pentru a o elibera și a o lăsa să vină în Occident. În continuare nu i se permite să își vadă cele două fiice, care au fost trimise să locuiască la o familie adoptivă loială guvernului comunist. Sara este păcălită să semneze acte care înseamnă, de fapt, că nu mai are dreptul de a-și vedea fiicele.
Sara nu suportă să fie în Occident fără fiicele ei. Începe imediat să se roage de RDG să le lase pe fiicele ei să i se alăture, dar nu se întâmplă nimic. Nici măcar guvernul vest-german nu o ajută, pentru că, din motive politice, nu vrea să creeze relații proaste cu RDG în Berlinul de Est.
Sara crede că singurul mod în care poate face pe cineva să o ia în seamă este să își facă publicitate. Ea primește ajutor de la un jurnalist și fotograf, Richard Panter. Ea se află la Checkpoint Charlie, locul din mijlocul Berlinului, unde străinii puteau trece dintr-o parte în alta a orașului divizat. Ea poartă o pancartă mare pe care scrie: "Dați-mi copiii înapoi!". Richard face fotografii și le face să fie tipărite de ziarele din întreaga lume. Guvernul RDG nu este deloc încântat de acest lucru. Trimit agenți să o amenințe. Este chiar atacată și rănită pe stradă și i se spune că data viitoare va fi ucisă dacă își va continua campania. Chiar și RFG (Germania de Vest) îi cere să se oprească din campanie, pentru că este dăunătoare pentru relațiile internaționale.
Cu toate acestea, Sara nu se oprește. Ea reușește să ia legătura cu copiii ei prin contrabandă cu scrisori și mesaje pe casete. Fetele sunt foarte înveselite și cred că în curând vor putea să se alăture mamei lor în Occident. Dar nu li se acordă nicio permisiune.
Sara călătorește la o conferință la Helsinki, unde dorește să vorbească cu Hans-Dietrich Genscher, ministrul de externe al Germaniei de Vest (aici filmul este ușor diferit de ceea ce s-a întâmplat în realitate). Ea este luată cu mașina de niște bărbați care spun că o duc la Genscher, dar aceștia sunt agenți Stasi care o duc într-o pădure pentru a o ucide, însă Sara reușește să scape.
Celor două fiice ale sale li se spune că mama lor a murit într-un accident de mașină, dar este o minciună. Copiii o văd din întâmplare pe mama lor demonstrând într-un reportaj de știri la televizor. Își dau seama că este încă în viață. Părinții ei adoptivi găsesc o înregistrare pe o casetă în care fetele au criticat guvernul RDG. Ele sunt aspru pedepsite.
În cele din urmă, mamei lor adoptive îi este milă de ei și ajută să convingă guvernul RDG să îi lase pe copii să plece. Aceștia sunt reuniți cu mama lor în Berlinul de Vest.
