Un exoschelet susține și protejează corpul unui animal din exterior și nu ca endoscheletul intern - de exemplu, al ființelor umane - din interior.

Multe animale nevertebrate (cum ar fi moluștele cu cochilie) au exoschelete, adică părți dure externe. Dar dacă vorbim de exoschelet, ne referim mai ales la cel al artropodelor (de exemplu, insecte, păianjeni, miriapode și crustacee).

Exoscheletele conțin componente rigide și rezistente care îndeplinesc o serie de roluri funcționale, printre care protecția, excreția, detectarea, susținerea, hrănirea și (pentru organismele terestre) acționează ca o barieră împotriva desecării. Exoscheletele au apărut pentru prima dată în arhiva fosilă în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani, iar evoluția lor a fost considerată ca având un rol determinant în explozia cambriană a animalelor care a avut loc după această perioadă.