Premiul celui mai valoros jucător din
Premiul celui mai valoros jucător din Major League Baseball (MVP) este un premiu acordat în fiecare an unui jucător remarcabil din Liga Americană și Liga Națională. Din 1931, acesta este acordat de către Asociația Scriitorilor de Baseball din America (BBWAA). Câștigătorul primește premiul Kenesaw Mountain Landis Memorial Baseball Award. Premiul este numit în onoarea primului comisar al MLB. Landis a fost în funcție din 1920 până în 1944. Votul pentru MVP are loc înainte de postsezon. Rezultatele nu sunt anunțate decât după World Series. BBWAA a început să întrebe trei scriitori din fiecare oraș al ligii în 1938. Au făcut ca acest număr să fie de doi pentru fiecare oraș din ligă în 1961.
Primii jucători de bază, cu 34 de câștigători, au obținut cele mai multe premii MVP dintre jucătorii de câmp. Acesta este urmat de jucătorii de la a doua bază (16), de cei de la a treia bază (15) și de shortstop (15). Dintre cei 24 de aruncători care au câștigat premiul, cincisprezece sunt dreptaci, în timp ce nouă sunt stângaci. Walter Johnson, Carl Hubbell și Hal Newhouser sunt singurii aruncători care au câștigat de mai multe ori. Newhouser l-a câștigat în două sezoane consecutive, 1944 și 1945. Stan Musial, Alex Rodriguez și Robin Yount au câștigat la poziții diferite. Rodriguez este singurul jucător care a câștigat premiul cu două echipe diferite, pe două poziții diferite. Barry Bonds a câștigat cel mai des (de șapte ori). De asemenea, el l-a câștigat de cele mai multe ori la rând (2001-2004). Jimmie Foxx a fost primul jucător care a câștigat de mai multe ori. Nouă jucători au câștigat de trei ori, iar 19 au câștigat de două ori.
Singura egalitate a premiului a avut loc în Liga Națională în 1979, când Keith Hernandez și Willie Stargell au primit același număr de puncte. Au existat 17 câștigători unanimi, ceea ce înseamnă că au primit toate voturile pentru primul loc. New York Yankees are cei mai mulți jucători câștigători, cu 22. St. Louis Cardinals au al doilea cel mai mare număr, cu 17 câștigători. Cinci echipe nu au avut niciun câștigător. Cei mai recenți câștigători sunt Mike Trout în Liga Americană și Clayton Kershaw în Liga Națională.
Cheie
† | Membru al National Baseball Hall of Fame and Museum |
^ | Arată un jucător care este încă activ |
§ | Selecție în unanimitate |
P | Aruncător (RHP înseamnă dreptaci; LHP înseamnă stângaci) |
C | Catcher |
1B | Primul jucător de bază |
2B | |
3B | Al treilea jucător de bază |
SS | Stoper scurt |
DE | Jucător de câmp |
DH | Lovitor desemnat |
Premiul Chalmers (1911-1914)
Înaintea sezonului 1910, Hugh Chalmers de la Chalmers Automobile a anunțat că va oferi un automobil Chalmers Model 30 jucătorului cu cea mai mare medie la bătaie din Major League Baseball la sfârșitul sezonului. În 1910, cursa pentru cea mai bună medie din Liga Americană s-a desfășurat între Ty Cobb, de la Detroit Tigers, care era foarte antipatic, și Nap Lajoie, de la Cleveland Indians. În ultima zi a sezonului, Lajoie a depășit media la bătaie a lui Cobb cu șapte lovituri de bunt împotriva celor de la St. Louis Browns. Președintele Ligii Americane, Ban Johnson, a declarat că o recalculare a arătat că, oricum, Cobb câștigase cursa. Chalmers a sfârșit prin a le da mașini ambilor jucători.
În sezonul următor, Chalmers a creat Premiul Chalmers. Un comitet de scriitori de baseball urma să se reunească după sezon pentru a determina "cel mai important și util jucător pentru club și pentru ligă". Deoarece premiul nu a fost atât de util la publicitate pe cât spera Chalmers, acesta a fost întrerupt după 1914.
Anul | Câștigătorul Ligii Americane | Echipa | Poziția | Câștigătorul Ligii Naționale | Echipa | Poziția | Ref |
1911 | Ty Cobb†§ | Detroit Tigers | DE | Frank Schulte | Chicago Cubs | DE | |
1912 | Tris Speaker† | DE | Larry Doyle | New York Giants | 2B | ||
1913 | Senatorii din Washington | RHP | Jake Daubert | Brooklyn Dodgers | 1B | ||
1914 | Eddie Collins† | Philadelphia Athletics | 2B | Johnny Evers† | Boston Braves | 2B |
Ty Cobb a câștigat primul premiu Chalmers al Ligii Americane în 1911 și s-a aflat în centrul controversei legate de premiul acordat în sezonul precedent.
Premiile Ligii (1922-1929)
În 1922, Liga Americană a creat un nou premiu pentru a onora "jucătorul de baseball care a adus cele mai mari servicii clubului său". Câștigătorii, votați de un comitet format din opt scriitori de baseball prezidat de James Crusinberry, au primit o medalie de bronz și un premiu în bani. Votanții trebuiau să selecteze câte un jucător din fiecare echipă. Jucătorii-manageri și câștigătorii premiilor anterioare nu au putut câștiga. Aceste probleme au dus la renunțarea la acest premiu după 1928. Premiul Ligii Naționale, fără aceste restricții, a durat din 1924 până în 1929.
Anul | Câștigătorul Ligii Americane | Echipa | Poziția | Câștigătorul Ligii Naționale | Echipa | Poziția | Ref |
1922 | George Sisler† | St. Louis Browns | 1B | - | - | - | |
1923 | DE | - | - | - | |||
1924 | Senatorii din Washington | RHP | Dazzy Vance† | Brooklyn Robins | RHP | ||
1925 | Roger Peckinpaugh | Senatorii din Washington | SS | Rogers Hornsby† | St. Louis Cardinals | 2B | |
1926 | George Burns | Cleveland Indians | 1B | Bob O'Farrell | St. Louis Cardinals | C | |
1927 | Lou Gehrig† | 1B | Paul Waner† | DE | |||
1928 | Mickey Cochrane† | Philadelphia Athletics | C | Jim Bottomley† | St. Louis Cardinals | 2B | |
1929 | - | - | - | Rogers Hornsby† | Chicago Cubs | 2B |
Babe Ruth nu a fost eligibil pentru acest premiu în celebrul său sezon din 1927, conform regulilor de acordare a premiului Ligii Americane, deoarece îl câștigase anterior, în 1923.
Cel mai valoros jucător al Asociației Scriitorilor de Baseball din America (1931-prezent)
BBWAA a acordat pentru prima dată MVP-ul modern după sezonul 1931, a preluat formatul pe care Liga Națională l-a folosit pentru a distribui premiul ligii sale. Un scriitor din fiecare oraș cu o echipă a completat un buletin de vot cu zece locuri. Se acordau zece puncte pentru cel care primea un vot pentru primul loc, nouă pentru cel de pe locul doi și așa mai departe. În 1938, BBWAA a mărit numărul de votanți la trei pentru fiecare oraș și a acordat 14 puncte pentru un vot pentru locul întâi. Singura schimbare semnificativă de atunci a avut loc în 1961, când numărul de votanți a fost redus la doi pentru fiecare oraș din ligă.
Anul | Câștigătorul Ligii Americane | Echipa | Poziția | Câștigătorul Ligii Naționale | Echipa | Poziția | Ref |
1931 | Lefty Grove† | Philadelphia Athletics | LHP | Frankie Frisch† | St. Louis Cardinals | 2B | |
1932 | Jimmie Foxx† | Philadelphia Athletics | 1B | Chuck Klein† | DE | ||
1933 | Jimmie Foxx† | Philadelphia Athletics | 1B | Carl Hubbell† | New York Giants | LHP | |
1934 | Mickey Cochrane† | Detroit Tigers | C | Dizzy Dean† | St. Louis Cardinals | RHP | |
1935 | Hank Greenberg†§ | Detroit Tigers | 1B | Gabby Hartnett† | Chicago Cubs | C | |
1936 | Lou Gehrig† | 1B | Carl Hubbell†§ | New York Giants | LHP | ||
1937 | Charlie Gehringer† | Detroit Tigers | 2B | Joe Medwick† | St. Louis Cardinals | DE | |
1938 | Jimmie Foxx† | 1B | Ernie Lombardi† | Cincinnati Reds | C | ||
1939 | Joe DiMaggio† | DE | Bucky Walters | Cincinnati Reds | RHP | ||
1940 | Hank Greenberg† | Detroit Tigers | DE | Frank McCormick | Cincinnati Reds | 1B | |
1941 | Joe DiMaggio† | DE | Dolph Camilli | Brooklyn Dodgers | 1B | ||
1942 | Joe Gordon† | 2B | Mort Cooper | St. Louis Cardinals | RHP | ||
1943 | Spud Chandler | RHP | Stan Musial† | St. Louis Cardinals | DE | ||
1944 | Hal Newhouser† | Detroit Tigers | LHP | Marty Marion | St. Louis Cardinals | SS | |
1945 | Hal Newhouser† | Detroit Tigers | LHP | Phil Cavarretta | Chicago Cubs | 1B | |
1946 | Ted Williams† | DE | Stan Musial† | St. Louis Cardinals | 1B | ||
1947 | Joe DiMaggio† | DE | Bob Elliott | Boston Braves | 3B | ||
1948 | Lou Boudreau† | Cleveland Indians | SS | Stan Musial† | St. Louis Cardinals | DE | |
1949 | Ted Williams† | DE | Brooklyn Dodgers | 2B | |||
1950 | Phil Rizzuto† | SS | Jim Konstanty | RHP | |||
1951 | Yogi Berra† | C | Roy Campanella† | Brooklyn Dodgers | C | ||
1952 | Bobby Shantz | Philadelphia Athletics | LHP | Hank Sauer | Chicago Cubs | DE | |
1953 | Al Rosen§ | Cleveland Indians | 3B | Roy Campanella† | Brooklyn Dodgers | C | |
1954 | Yogi Berra† | C | Willie Mays† | New York Giants | DE | ||
1955 | Yogi Berra† | C | Roy Campanella† | Brooklyn Dodgers | C | ||
1956 | Mickey Mantle†§ | DE | Don Newcombe | Brooklyn Dodgers | RHP | ||
1957 | Mickey Mantle† | DE | Hank Aaron† | Milwaukee Braves | C | ||
1958 | Jackie Jensen | DE | Chicago Cubs | SS | |||
1959 | Nellie Fox† | Chicago White Sox | 2B | Chicago Cubs | SS | ||
1960 | DE | Dick Groat | SS | ||||
1961 | DE | Frank Robinson†§ | Cincinnati Reds | DE | |||
1962 | Mickey Mantle† | DE | Maury Wills | Los Angeles Dodgers | SS | ||
1963 | Elston Howard | C | Sandy Koufax† | Los Angeles Dodgers | LHP | ||
1964 | Brooks Robinson† | Baltimore Orioles | 3B | Ken Boyer | St. Louis Cardinals | 3B | |
1965 | Zoilo Versalles | Minnesota Twins | SS | Willie Mays† | San Francisco Giants | DE | |
1966 | Frank Robinson†§ | Baltimore Orioles | DE | Roberto Clemente† | DE | ||
1967 | Carl Yastrzemski† | DE | Orlando Cepeda†§ | St. Louis Cardinals | 1B | ||
1968 | Denny McLain§ | Detroit Tigers | RHP | Bob Gibson† | St. Louis Cardinals | RHP | |
1969 | Harmon Killebrew† | Minnesota Twins | 3B | Willie McCovey† | San Francisco Giants | 1B | |
1970 | Boog Powell | Baltimore Orioles | 1B | Johnny Bench† | Cincinnati Reds | C | |
1971 | Vida Blue | Oakland Athletics | LHP | Joe Torre | St. Louis Cardinals | 3B | |
1972 | Dick Allen | Chicago White Sox | 1B | Johnny Bench† | Cincinnati Reds | C | |
1973 | Reggie Jackson†§ | Oakland Athletics | DE | Pete Rose | Cincinnati Reds | DE | |
1974 | Jeff Burroughs | Texas Rangers | DE | Steve Garvey | Los Angeles Dodgers | 1B | |
1975 | Fred Lynn | DE | Joe Morgan† | Cincinnati Reds | 2B | ||
1976 | Thurman Munson | C | Joe Morgan† | Cincinnati Reds | 2B | ||
1977 | Rod Carew† | Minnesota Twins | 1B | George Foster | Cincinnati Reds | DE | |
1978 | Jim Rice† | DE | Dave Parker | DE | |||
1979 | Don Baylor | California Angels | DH | Keith Hernandez | St. Louis Cardinals | 1B | |
1979 | - | - | - | Willie Stargell† | 1B | ||
1980 | George Brett† | Kansas City Royals | 3B | Mike Schmidt†§ | 3B | ||
1981 | Rollie Fingers† | RHP | Mike Schmidt† | 3B | |||
1982 | Robin Yount† | SS | Dale Murphy | Atlanta Braves | DE | ||
1983 | Cal Ripken, Jr.† | Baltimore Orioles | SS | Dale Murphy | Atlanta Braves | DE | |
1984 | Willie Hernández | Detroit Tigers | LHP | Ryne Sandberg† | Chicago Cubs | 2B | |
1985 | Don Mattingly | 1B | Willie McGee | St. Louis Cardinals | DE | ||
1986 | Roger Clemens | RHP | Mike Schmidt† | 3B | |||
1987 | George Bell | Toronto Blue Jays | DE | Andre Dawson† | Chicago Cubs | DE | |
1988 | José Canseco | Oakland Athletics | DE | Kirk Gibson§ | Los Angeles Dodgers | DE | |
1989 | Robin Yount† | DE | Kevin Mitchell | San Francisco Giants | DE | ||
1990 | Rickey Henderson† | Oakland Athletics | DE | Barry Bonds | DE | ||
1991 | Cal Ripken, Jr.† | Baltimore Orioles | SS | Terry Pendleton | Atlanta Braves | 3B | |
1992 | Dennis Eckersley† | Oakland Athletics | RHP | Barry Bonds | DE | ||
1993 | Frank Thomas§ | Chicago White Sox | 1B | Barry Bonds | San Francisco Giants | DE | |
1994 | Frank Thomas | Chicago White Sox | 1B | Jeff Bagwell§ | Houston Astros | 1B | |
1995 | Mo Vaughn | 1B | Barry Larkin | Cincinnati Reds | SS | ||
1996 | Juan González | Texas Rangers | DE | Ken Caminiti§ | San Diego Padres | 3B | |
1997 | Ken Griffey, Jr.§ | Seattle Mariners | DE | Larry Walker | Colorado Rockies | DE | |
1998 | Juan González | Texas Rangers | DE | Sammy Sosa | Chicago Cubs | DE | |
1999 | Iván Rodríguez | Texas Rangers | C | Chipper Jones | Atlanta Braves | 3B | |
2000 | Jason Giambi^ | Oakland Athletics | 1B | Jeff Kent | San Francisco Giants | 2B | |
2001 | Ichiro Suzuki^ | Seattle Mariners | DE | Barry Bonds | San Francisco Giants | DE | |
2002 | Miguel Tejada^ | Oakland Athletics | SS | Barry Bonds | San Francisco Giants | DE | |
2003 | Alex Rodriguez^ | Texas Rangers | SS | Barry Bonds | San Francisco Giants | DE | |
2004 | Anaheim Angels | DE | Barry Bonds | San Francisco Giants | DE | ||
2005 | Alex Rodriguez^ | 3B | Albert Pujols^ | St. Louis Cardinals | 1B | ||
2006 | Justin Morneau^ | Minnesota Twins | 1B | 1B | |||
2007 | Alex Rodriguez^ | 3B | Jimmy Rollins^ | SS | |||
2008 | Dustin Pedroia^ | 2B | Albert Pujols^ | St. Louis Cardinals | 1B | ||
2009 | Joe Mauer^ | Minnesota Twins | C | Albert Pujols^§ | St. Louis Cardinals | 1B | |
2010 | Josh Hamilton^ | Texas Rangers | DE | Joey Votto^ | Cincinnati Reds | 1B | |
2011 | Justin Verlander^ | Detroit Tigers | RHP | DE | |||
2012 | Miguel Cabrera^ | Detroit Tigers | 3B | Buster Posey^ | San Francisco Giants | C | |
2013 | Miguel Cabrera^ | Detroit Tigers | 3B | Andrew McCutchen^ | DE | ||
2014 | Mike Trout^§ | Los Angeles Angels | DE | Clayton Kershaw^ | Los Angeles Dodgers | LHP |
Jimmie Foxx a fost primul jucător care a câștigat trei premii MVP.
Willie Mays a câștigat premiul în 1954 și 1965 cu aceeași echipă, în orașe diferite.
Cele șapte premii MVP ale lui Barry Bonds sunt cele mai multe pentru orice jucător individual.
Albert Pujols a câștigat premiul de trei ori, toate la prima bază cu St. Louis Cardinals.
Alex Rodriguez a câștigat premiul cu două echipe diferite, pe două poziții diferite.
Întrebări și răspunsuri
Î: Ce este premiul pentru cel mai valoros jucător din Major League Baseball?
R: Premiul pentru cel mai valoros jucător din Major League Baseball (MVP) este un premiu anual acordat unui jucător remarcabil din ligile americană și națională de către Asociația Scriitorilor de Baseball din America (BBWAA).
Î: Cine a fost primul comisar al MLB?
R: Premiul este numit în onoarea lui Kenesaw Mountain Landis, care a fost primul comisar al MLB între 1920 și 1944.
Î: Când are loc votul pentru MVP?
R: Votul pentru MVP are loc înainte de postsezon, dar rezultatele nu sunt anunțate decât după World Series.
Î: Câți scriitori votează pentru fiecare oraș din ligă?
R: Trei scriitori au votat pentru fiecare oraș din ligă începând din 1938, iar numărul acestora a fost redus la doi pentru fiecare oraș din ligă în 1961.
Î: Care poziție din teren a câștigat cele mai multe premii MVP?
R: Jucătorii de primă bază au câștigat cele mai multe premii MVP în rândul jucătorilor de câmp, cu 34 de câștigători. Acesta este urmat de jucătorii de la a doua bază (16), de cei de la a treia bază (15) și de shortstop (15).
Î: Câți aruncători au câștigat de mai multe ori?
R: Walter Johnson, Carl Hubbell și Hal Newhouser sunt singurii aruncători care au câștigat de mai multe ori. Newhouser a câștigat premiile două sezoane la rând, în 1944 și 1945.
Î: Cine a câștigat cel mai des?
R: Barry Bonds l-a câștigat de șapte ori, mai mult decât orice alt jucător. Deține, de asemenea, recordul pentru că l-a câștigat de patru ori consecutiv, în perioada 2001-2004.