Saul (/sɔːl/;, însemnând "a cerut, s-a rugat pentru"; latină: Saul; arabă: طالوت, Ṭālūt sau شاؤل, Ša'ūl) este un rege în Cărțile lui Samuel, 1 Cronici și în Coran. El a fost primul rege al Israelului antic. A domnit între anii 1047 î.Hr. și 1007 î.Hr.

În Biblie, Saul Îl iubește și ascultă de Dumnezeu, până când încetează să-L mai asculte pe Dumnezeu și devine ușor lacom, pierzând tot interesul lui Dumnezeu pentru el. Proorocul Samuel vine și îi dă un avertisment că Dumnezeu nu mai este cu el. Când se întoarce să plece, Saul apucă haina lui Samuel și aceasta se rupe. Samuel îi spune (1Samuel15:28~29): "Domnul ți-a smuls astăzi împărăția lui Israel și a dat-o unuia dintre vecinii tăi - unuia mai bun decât tine. Cel care este Slava lui Israel nu minte și nu se răzgândește, căci nu este om, ca să se răzgândească".

Atunci duhul Domnului se depărtează de la Saul și un duh rău îl chinuiește. Saul îl ia în slujba sa pe David, păstorul și fiul cel mai tânăr al lui Isai, ca să cânte la harpă pentru el și pentru ca el să fie liniștit atunci când spiritul rău se va odihni asupra lui. Mai târziu, el devine gelos pe David și începe să-l suspecteze pe David ca fiind "unul dintre vecinii tăi" pe care îl menționase Samuel. Îi este din ce în ce mai frică de David și, în cele din urmă, gelozia lui se transformă în ură și dorește să-l ucidă. Dar fiul lui Saul, Ionatan, este legat de David prin prietenie,ceea ce face ca mânia lui să se abată și asupra lui Ionatan.

Mai târziu, Saul moare în bătălia împotriva filistenilor și cade asupra propriei sale săbii pentru că nu vrea să fie maltratat de filistenii "netăiați împrejur".1 Samuel și 2 Samuel oferă relatări contradictorii despre moartea lui Saul. În 1 Samuel și într-o relatare paralelă din 1 Cronici 10, în timp ce israeliții înfrânți fug, Saul îi cere purtătorului său de armură să îl ucidă, dar acesta refuză, astfel că Saul cade în propria sabie. În 2 Samuel, un amalekit îi spune lui David că l-a găsit pe Saul sprijinindu-se pe sulița sa după bătălie și i-a dat lovitura de grație. David îl pune pe amalekit să fie omorât pentru că s-a acuzat că l-a ucis pe regele uns. Cei trei fii ai lui Saul, Ionatan, Abinadab și Melchișua, au fost de asemenea uciși în luptă (Samuel 31:1-4%20{{{2}}};&version=KJJV; 1 Samuel 31:1-4 {{{2}}}). Regele David, care află despre tragedie după bătălie, blestemă muntele:

Voi, munții Gilboa, să nu fie rouă, nici ploaie peste voi, nici câmpuri cu roade alese, căci acolo a fost aruncat cu josnicie scutul celui puternic, scutul lui Saul, uns cu untdelemn (Samuel 1:21%20{{{{2}};&version=KJJV; 2 Samuel 1:21 {{{{2}}}).


Filistenii victorioși recuperează trupul lui Saul, precum și pe cele ale celor trei fii ai săi care au murit și ei în luptă, le decapitează și le expun pe zidul din Bet-Șan. Ei expun armura lui Saul în templul lui Ashtaroth (un templu ascalonian al canaaniților). Noaptea însă, locuitorii din Iabes-Galaad recuperează trupurile pentru incinerare și înmormântare (Samuel 31:8-13, 1 Cronici 10:12%20{{{2}}};&version=KJV; 1 Samuel 31:8-13, 1 Cronici 10:12 {{{2}}}). Mai târziu, David ia oasele lui Saul și ale fiului său Ionatan și le îngroapă la Zela, în mormântul tatălui său (Samuel 21:12-14%20{{{2}}};&version=KJJV; 2 Samuel 21:12-14 {{{2}}}). Relatarea din 1 Cronici rezumă prin a afirma că:

Saul a murit pentru necredința pe care a săvârșit-o față de Domnul, pentru că nu a păzit cuvântul Domnului, dar și pentru că a consultat un medium pentru a fi îndrumat.