Limba latină | limbă folosită în Roma Antică

Latina este o limbă italică folosită în Roma Antică. Au fost descoperite texte scurte în latină începând cu secolul al V-lea î.Hr. și texte mai lungi începând cu secolul al III-lea î.Hr.

Latina clasică a fost folosită în secolul I î.Hr. și a fost limba oficială a Imperiului Roman. A fost folosită pe scară largă în partea de vest a Mediteranei. Limbile cunoscute sub numele de limbi romanice s-au dezvoltat din versiunea vorbită, informală, numită latina vulgară.

Limba latină a fost foarte importantă pentru creștinism timp de multe secole. Ea este vorbită și astăzi în timpul unor activități religioase. Este o limbă oficială la Vatican, unde Papa conduce Biserica Romano-Catolică. Oamenii de la Vatican vorbesc uneori între ei în latină (dacă au limbi materne diferite). Liturghia Bisericii Catolice poate fi făcută în întregime în latină. Aceasta este slujba de rit roman (forma extraordinară).


 

Utilizare curentă

Latina este numită limbă moartă pentru că nimeni nu mai vorbește latina ca primă limbă. Deși este o limbă moartă, nu este o limbă dispărută, deoarece este încă folosită în viața de zi cu zi de unele persoane. De fapt, mulți oameni încă o studiază la școală. Latina este încă utilă pentru că arată cum funcționează societatea. Cunoscând latina, este mai ușor să înveți limbile romanice.

Oamenii încă mai citesc clasicii latini, cum ar fi poemele lui Virgiliu, memoriile lui Cezar și discursurile lui Cicero. De asemenea, latina este folosită pe scară largă ca limbă auxiliară internațională, în special în Biserica Catolică, și de către biologi atunci când descriu și denumesc specii noi.

Limba latină este încă folosită în taxonomie pentru a da nume științifice speciilor și grupurilor de specii de ființe vii. Unii termeni utilizați în medicină pentru a denumi părți ale corpului (cum ar fi oasele) și denumirile unor boli sunt, de asemenea, scrise în latină.



 

Varietăți

Există trei tipuri de latină: latină clasică, latină vulgară și latină ecleziastică. Latina clasică a fost folosită de romanii educați și este încă studiată în întreaga lume. Latina vulgară era varianta vorbită mai des folosită de romanii de rând și a fost învățată de popoarele cucerite de romani. Latina ecleziastică este obișnuită în școlile italiene și este încă folosită de Biserica Romano-Catolică.

În Evul Mediu, latina a fost cândva cea mai importantă limbă în cea mai mare parte a Europei. Era predată în multe școli europene, iar toate universitățile foloseau latina ca limbă de predare. Latina a început să își piardă din importanță în timpul Reformei, dar a fost încă folosită adesea de autorii cărților științifice și ai enciclopediilor. Până în jurul anului 1900, multe universități au acceptat disertații scrise în latină.

Pe măsură ce oamenii din alte regiuni ale Europei au învățat latina vulgară în timpul cuceririlor romane, fiecare regiune și-a dezvoltat propria limbă, o formă simplificată de latină. Aceste limbi se numesc limbi romanice și sunt vorbite și astăzi. Cele cinci limbi romanice cu cel mai mare număr de vorbitori sunt spaniola, franceza, portugheza, italiana și româna. Limbile romanice sunt foarte asemănătoare între ele, iar vorbitorii unei limbi romanice pot înțelege multe cuvinte și propoziții (atât în texte, cât și în conversații vorbite) dintr-o altă limbă romanică. De exemplu, vorbitorii de portugheză pot înțelege adesea spaniola. Se poate spune că limbile romanice sunt dialecte moderne ale limbii latine.


 

Gramatică

Limba latină are o structură de flexiune similară cu cea a limbii grecești antice, dar un alfabet diferit.

Latina are șapte cazuri diferite pentru substantive: nominativ, vocativ, acuzativ, genitiv, dativ, ablativ și locativ. Cazul vocativ este aproape întotdeauna identic cu cazul nominativ; totuși, dacă nominativul se termină în -us, se transformă în -e, iar dacă nominativul se termină în -ius, se transformă în -i. Locutivul ia forma dativului. Substantivele latinești sunt declinate sau schimbate în funcție de modul în care sunt folosite în propoziție. Un substantiv poate fi declinat în cinci moduri diferite. Aceste moduri se numesc declinări. Declinările sunt numerotate de la 1 la 5 (prima declinare, a doua declinare etc.), fiecare având terminații diferite care identifică declinarea substantivului. Atunci când un substantiv este declinat, se realizează douăsprezece forme, câte două pentru fiecare dintre cazurile substantivului (locativul este omis).

Un lucru asemănător se face cu verbele, numit conjugare. Când un verb este conjugat, se fac șase forme. Există cinci factori care pot schimba un verb: persoana, numărul, timpul, vocea și dispoziția. În total, există 120 de forme posibile verbe latinești.



 Pe această placă scrie în latină: "În anul 1883, după amiaza, între orele doi și trei, împăratul Francisc Iosif, împreună cu o companie de oameni, a binevoit să onoreze această bibliotecă cu prezența sa."  Zoom
Pe această placă scrie în latină: "În anul 1883, după amiaza, între orele doi și trei, împăratul Francisc Iosif, împreună cu o companie de oameni, a binevoit să onoreze această bibliotecă cu prezența sa."  

Scrierea limbii latine

Limba latină era scrisă pe plăci de ceară. Exista puțin spațiu, așa că cuvintele erau alăturate, fără spațiu între ele. Uneori se folosea papirusul, dar acesta era scump. Punctuația a fost o idee veche, dar a ajuns în latină mai târziu. Literele minuscule (literele mici) sunt invenții relativ moderne. Alfabetul roman a fost derivat din limba etruscă.

Următorul text este o introducere la Metamorfoze de Ovidiu (Cartea 1, rândurile 89-100); descrie Epoca de Aur.

Scrierea veche

Scrierea modernă

AVREA-PRIMA-SATA-EST-ÆTAS-QVAE-VINDICE-NVLLO

SPONTE-SVA-SINE-SINE-LEGE-FIDEM-RECTVMQVE-COLEBAT
POENA-METVSQVE-ABERANT-NEC-VERBA-MINANTIA-FIXO
AERE-LEGEBANTVR-NEC-SVPPLEX-TVRBA-TIMEBAT
IVDICIS-ORA-SVI-SED-ERANT-SINE-VINDICE-TVTI
NONDVM-CÆSA-SVIS-PEREGRINVM-VT-VISERET-ORBEM
MONTIBVS-IN-LIQVIDAS-PINVS-DESCENDERAT-VNDAS
NVLLAQVE-MORTALES-PRÆTER-SVA-LITORA-NORANT
NONDVM-PRÆCIPITES-CINGEBANT-OPPIDA-FOSSAE
NON-TVBA-DIRECTI-NON-ÆRIS-CORNVA-FLEXI
NON-GALEAE-NON-ENSIS-ERANT-SINE-MILITIS-VSV
MOLLIA-SECVRAE-PERAGEBANT-OTIA-GENTES

Aurea prima sata est aetas, quae vindice nullo,

sponte sua, sine lege fidem rectumque colebat.
Poena metusque aberant nec verba minantia fixo
aere legebantur, nec supplex turba timebat
iudicis ora sui, sed erant sine vindice tuti.
Nondum caesa suis, peregrinum ut viseret orbem,
montibus in liquidas pinus descenderat undas,
nullaque mortales praeter sua litora norant.
Nondum praecipites cingebant oppida fossae,
non tuba directi, non aeris cornua flexi,
non galeae, non ensis erant: sine militis usu
mollia securae peragebant otia gentes.

Traducere în limba engleză

Aceasta a fost Epoca de Aur care, fără constrângere, fără legi, a cultivat spontan binele și adevărul. Nu exista frică sau pedeapsă: nu existau cuvinte amenințătoare care să fie citite, fixate în bronz, nu existau mulțimi de supuși care să se teamă de fața judecătorului, ei trăiau în siguranță, fără protecție. Nici un pin doborât în munți nu ajunsese încă pe valurile curgătoare pentru a călători spre alte ținuturi: oamenii nu-și cunoșteau decât propriile țărmuri. Nu existau șanțuri abrupte care să înconjoare orașele, nu existau trâmbițe de război drepte, nu existau coarne încolăcite, nu existau săbii și coifuri. Fără a se folosi de armate, oamenii își petreceau viața în liniște și siguranță blândă.



 Lapis Niger este o stelă din secolul al VI-lea sau al V-lea î.Hr. Ea poartă una dintre cele mai vechi inscripții latine cunoscute.  Zoom
Lapis Niger este o stelă din secolul al VI-lea sau al V-lea î.Hr. Ea poartă una dintre cele mai vechi inscripții latine cunoscute.  

După căderea Imperiului Roman

După căderea Imperiului Roman, mulți oameni au continuat să folosească limba latină. Savanți precum Toma d'Aquino, Petrarca, Erasmus, Luther, Copernic, Descartes și Newton au scris în latină. De exemplu, Hugo Grotius a publicat lucrarea De jure belli ac pacis (Despre dreptul războiului și al păcii) în 1625, care reprezintă una dintre bazele dreptului internațional.



 Pagina de titlu a lucrării principale a lui Carolus Linnaeus, publicată în 1798. Această lucrare reprezintă fundamentul taxonomiei moderne. Este scrisă în limba latină  Zoom
Pagina de titlu a lucrării principale a lui Carolus Linnaeus, publicată în 1798. Această lucrare reprezintă fundamentul taxonomiei moderne. Este scrisă în limba latină  

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce limbă era folosită în Roma Antică?


R: Latina era limba folosită în Roma Antică.

Î: Când au apărut pentru prima dată textele scurte în limba latină?


R: Textele scurte în limba latină au apărut pentru prima dată în jurul secolului al V-lea î.Hr.

Î: Ce tip de latină era folosit în secolul I î.Hr.
R: În secolul I î.Hr. se folosea latina clasică.

Î: Unde se vorbea pe scară largă limba latină?


R: Latina era vorbită pe scară largă în partea de vest a Mediteranei.

Î: Cum s-au dezvoltat limbile romanice pornind de la latină?


R: Limbile romanice s-au dezvoltat din latina vulgară, care este o versiune informală a latinei vorbite.
Î: De ce este latina importantă și astăzi pentru creștinism? R: Latina este încă importantă pentru creștinismul de astăzi, deoarece este încă vorbită în timpul unor activități religioase și este o limbă oficială la Vatican, unde Papa conduce Biserica Romano-Catolică. De asemenea, slujba Bisericii Catolice poate fi făcută în întregime în latină (slujba de rit roman).

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3