Alfabet

Se pare că ideea unui alfabet - o scriere bazată în întregime pe sunet - a fost copiată și adaptată pentru a se potrivi multor limbi diferite. Deși niciun alfabet nu se potrivește perfect limbii sale, acestea sunt suficient de flexibile pentru a se potrivi aproximativ oricărei limbi. Alfabetul a fost o invenție unică. ^p12

Alfabetul roman, alfabetul chirilic și alte câteva alfabete provin din alfabetul grecesc antic, care datează din anii 1100-800 î.Hr.^p167 Alfabetul grecesc a fost probabil dezvoltat din alfabetul fenician, care a apărut ceva mai devreme și care avea unele forme de litere similare.

Fenicienii vorbeau o limbă semitică, numită de obicei canaanită. Grupul de limbi semitice include araba, malteza, ebraica și aramaica, limba vorbită de Iisus. Nu știm prea multe despre cum a apărut ideea alfabetică, dar fenicienii, un popor de comercianți, au creat litere care au fost adaptate de grecii timpurii pentru a produce alfabetul lor. Singura mare diferență este că alfabetul fenician nu avea vocale pure. Scrisul arab are vocale care pot fi sau nu evidențiate prin diacritice (semne mici deasupra sau sub linie). Cele mai vechi manuscrise Qu'ran nu aveau diacritice. Copiii israelieni până în jurul clasei a treia folosesc texte în ebraică la care au fost adăugate "puncte" pentru vocale. ^p89

Nici o scriere antică, alfabetică sau nu, nu a avut vocale pure înainte de greci. Alfabetul grecesc are chiar două vocale (Eta) și Epsilon) pentru "e" și două (Omega și Omicron) pentru "o", pentru a face distincția între sunetele lungi și scurte. Se pare că atât invenția feniciană, cât și adaptarea greacă au fost atent gândite, dar nu au supraviețuit detalii despre niciunul dintre aceste procese.

Scrierile semitice derivă aparent din proto-sinaitică, o scriere din care se cunosc doar 31 de inscripții (plus 17 îndoielnice). Unii cercetători consideră că sursa originală a acestei scrieri a fost scrierea hieratică egipteană, care, la sfârșitul Regatului Mijlociu (aproximativ 1900 î.Hr.), a adăugat câteva semne alfabetice pentru reprezentarea consoanelor numelor străine. Activitatea egipteană în Sinai era la apogeu în acea perioadă. O idee similară fusese sugerată cu mulți ani înainte.

O listă de alfabete și exemple de limbi pentru care sunt folosite:

• Scrisul proto-sinaitic
• Alfabet fenician, utilizat în Fenicia antică.
• Alfabet grecesc, folosit pentru greacă
• Alfabetul roman (sau alfabetul latin), cel mai frecvent utilizat astăzi
• Alfabetul arab, utilizat pentru arabă, urdu și persană
• Alfabet ebraic, folosit pentru ebraică, ladino (numai în Israel) și idiș
• Devanagari, folosit pentru multe limbi din India
• Alfabetul chirilic, care se bazează pe alfabetul grecesc, utilizat pentru limbile rusă și bulgară
• Hangul, utilizat pentru coreeană
• Etiopiană

Alte sisteme de scriere nu folosesc litere, dar reprezintă (cel puțin în parte) sunete. De exemplu, multe sisteme reprezintă silabe. În trecut, astfel de sisteme de scriere au fost folosite de multe culturi, dar astăzi ele sunt folosite aproape numai de limbile vorbite în Asia. Un silabar este un sistem de scriere care este similar unui alfabet. Un silabar utilizează un simbol pentru a indica fiecare silabă a unui cuvânt, în loc de un simbol pentru fiecare literă a cuvântului. De exemplu, un silabar ar folosi un singur simbol pentru a indica silaba "ga", în loc de două litere ale alfabetului "g" și "a".

• Japoneza folosește un amestec de scriere chineză (kanji) și două silabare numite hiragana și katakana. Japoneza modernă folosește adesea și romaji, care este silabarul japonez scris în alfabetul roman.
• În trecut, coreenii au folosit scrisul chinezesc, dar și-au creat propriul alfabet, numit hangul.

Inițial, la 1200 î.Hr. în dinastia Shang, caracterele chinezești erau în principal "pictografice", folosind imagini pentru a arăta cuvinte sau idei. În prezent, doar 1% din caracterele chinezești sunt pictografice.^p97 97% din caracterele moderne sunt caractere SP. Acestea sunt o pereche de simboluri, unul pentru semnificație (semantică) și celălalt pentru pronunție.^p99 În multe cazuri, părțile P și S sunt reunite într-un singur caracter comun.
Chineza nu este o singură limbă vorbită, ci mai multe, dar pentru toate se folosește același sistem de scriere. Acest sistem de scriere a fost reformat de mai multe ori.

• Scrierea