Stâncă (faleză) — definiție, tipuri, formare și exemple geografice

O stâncă este un perete natural vertical sau foarte abrupt de stâncă. Acest termen este folosit adesea pentru feţele abrupte ale unor formaţiuni geologice, inclusiv faleze de coastă, pereţi de canion sau feţe expuse în munţi.

Stâncile sunt frecvente pe coastă, în zonele muntoase, pe abrupturi și de-a lungul râurilor. De obicei, stâncile sunt formate din roci care sunt rezistente la eroziune și la intemperii. Rocile sedimentare care au cea mai mare probabilitate de a forma stânci includ gresia, calcarul, creta și dolomita. De asemenea, rocile igoase, cum ar fi granitul și bazaltul, formează adesea stânci. O escarpă (sau scarpină) este un tip de stâncă, formată de mișcarea unei falii geologice sau de o alunecare de teren. Falezele sunt cunoscute pentru că formează caracteristici geografice majore, cum ar fi cascadele.

Tipuri de stânci (faleze)

  • Faleze de coastă – formate prin acţiunea valurilor (eroziune marină), pot prezenta platforme de bătaie, peşteri marine, arcade şi stâlpi sau turnuri stâncoase (sea stacks).
  • Faleze fluviatile – margini abrupte ale cursurilor de apă, create prin eroziune laterală și verticală a râurilor.
  • Feţe montane – pereţi abrupti din zonele alpine, adesea sculptaţi de gheţari şi procese de dezagregare mecanică.
  • Escarpamente tectonice – stânci rezultate din mişcări de falie sau ridicări regionale (de exemplu scarpă de falie).
  • Crags şi stânci izolate – promontorii stâncoase izolate pe care se practică alpinismul sau care servesc ca adăpost pentru faună și floră specializată.
  • Talus şi pante cu blocuri – deşi nu sunt perete vertical, picioarele stâncilor sunt frecvent acoperite de detritus (talus) rezultat din prăbuşiri.

Formare și procese care modelează stâncile

  • Eroziunea mecanică – valurile, fluxul râurilor, şi vântul pot abraza şi freza roci, generând feţe abrupte; în climat rece, îngheţul şi dezgheţul (procesele de îngheţ-dezgheţ) desfac roca prin forţa expandării apei îngheţate.
  • Weathering chimic – dizolvarea mineralelor (de ex. calcarul prin acţiunea apei uşor acide) duce la subminarea feţelor şi la apariţia peşterilor şi prăbuşirilor.
  • Tectonica – ridicările, faldările şi mişcările pe falii pot crea scarpări abrupte şi expuneri de rocă dură.
  • Procese glaciare – ghețarii pot săpa văi adânci, permițând apariția unor pereți verticali când gheața recedează (ex. pereți de canion glacial).
  • Alunecări și căderi de masă – instabilitatea pantelor determină desprinderi de blocuri şi prăbuşiri care modifică profilul stâncilor.

Caracteristici asociate stâncilor

Stâncile pot prezenta o serie de forme şi fenomene asociate: bolovani şi blocuri prăbuşite la baza stâncii (scree/talus), peşteri şi arce formate prin eroziune selectivă, stâlpi sau turnuri izolate, terase marine şi platforme de bătaie. Feţele abrupte oferă habitate importante pentru păsări marine, mușchi, licheni și plante specializate care rezistă condițiilor extreme.

Riscuri, protecție și utilizări

Stâncile prezintă atât resurse cât și riscuri. Sunt zone turistice foarte apreciate pentru peisaje și alpinism, dar pot fi periculoase: alunecări, prăbuşiri şi căderi de pietre pot ameninţa infrastructura și persoane. Pe coaste, eroziunea poate amenința așezările; pentru prevenire se folosesc tehnici de protecție costieră (reţele, ancorări, refacere cu pietriş) și monitorizare geotehnică. În anumite cazuri, stâncile expuse sunt folosite pentru cariere sau pentru studiul geologic și paleontologic.

Exemple geografice și măsurători

Cea mai înaltă stâncă din sistemul solar ar putea fi Verona Rupes, o stâncă înaltă de aproximativ 20 km (12 mile) de pe Miranda, o lună a planetei Uranus. Pe Pământ, există numeroase faleze celebre: Cliffs of Moher (Irlanda), White Cliffs of Dover (Anglia), Preikestolen și Kjerag din Norvegia, sau stâncile de la Cape Enniberg (Feroe) — toate exemplificând diversitatea formelor și a proceselor de eroziune.

OrdnanceSurvey face distincția între stânci (linie continuă de-a lungul marginii superioare cu proeminențe în josul feței) și aflorimente (linii continue de-a lungul marginii inferioare). În practică, hărţile topografice şi geologice folosesc semne diferite pentru a indica feţele abrupte, pragurile de stâncă şi zonele cu risc de prăbuşire, iar monitorizarea modernă include fotografierea aeriană, LiDAR şi scanări 3D pentru a urmări evoluţia lor în timp.

Turnurile Trango din Pakistan. Fețele lor verticale sunt cele mai înalte stânci din lume. Turnul Trango centru; Trango Monk centru stânga; Trango II extremă stânga; Marele Trango dreapta.Zoom
Turnurile Trango din Pakistan. Fețele lor verticale sunt cele mai înalte stânci din lume. Turnul Trango centru; Trango Monk centru stânga; Trango II extremă stânga; Marele Trango dreapta.

Cea mai înaltă stâncă din Europa, în NorvegiaZoom
Cea mai înaltă stâncă din Europa, în Norvegia

Faleze majore

Asia

Deasupra mării

  • Faleza din Kurosakitakao, Mikurajima, prefectura Tokyo, Japonia 480 m deasupra Oceanului Pacific

Deasupra terenului

Europa

Deasupra mării

Deasupra terenului

  • Zidul Troll, Norvegia 1100 m deasupra bazei
  • Fața nordică a Mięguszowiecki Szczyt se ridică la 1043 m deasupra nivelului lacului Morskie Oko, Munții Tatra Înaltă, Polonia.
  • Kjerag, Norvegia 984 m
  • Mały Kieżmarski Szczyt (fața nordică), Munții Tatra, Slovacia aproximativ 900 m denivelare (creștere verticală)
  • Giewont (fața nordică), Munții Tatra, Polonia, 852 m deasupra poienii Polana Strążyska
  • Kazalnica Mięguszowiecka, Munții Tatra, Polonia, 576 m deasupra Czarny Staw pod Rysami
  • Cele șase mari fețe nordice ale Alpilor (Cima Grande di Lavaredo, Eiger, Grandes Jorasses, Matterhorn, Petit Dru și Piz Badile).

America de Nord

  • Muntele Thor, Insula Baffin, Canada; 1.370 m (4.500 ft) în total; vârful de 480 m (1.600 ft) este înclinat. Acesta este considerat în mod obișnuit ca fiind cea mai mare cădere pur verticală de pe Pământ, la 1.250 m (4.100 ft).
  • Fața nordică abruptă a Polar Sun Spire, în fiordul Sam Ford din Insula Baffin, a fost raportată ca depășind în înălțime fața vestică a Muntelui Thor.
  • Fața vestică a lui Ketil din Tasermiut, Groenlanda (cunoscută și sub numele de God's Thumbnail), a fost raportată ca având o înălțime de 1.400 - 1.450 m, dar există argumente.

Alte stânci notabile includ:

  • Muntele Asgard, Insula Baffin, Canada; cădere verticală de aproximativ 1.200 m (4.000 ft).
  • De-a lungul fiordului Sam Ford din Insula Baffin se găsesc o varietate de alte stânci cu o înălțime de aproximativ 1.000 m (3.280 ft), cum ar fi Walker Citadel, Kiguti Peak și Great Sail Peak, în timp ce mai există și altele în Querbitter Fjord și în Tasermiut, Groenlanda.
  • El Capitan, Valea Yosemite, Sierra Nevada, California, Statele Unite ale Americii; înălțime de aproximativ 900 m (3.000 ft)
  • Fața nord-vestică a Half Dome, lângă El Capitan; 1.340 m (4.400 ft) în total, porțiunea verticală aproximativ 610 m (2.000 ft)
  • Peretele pictat din Parcul Național Black Canyon of the Gunnison, Colorado, Statele Unite ale Americii; 685 m (2.250 ft)
  • Fața vestică a vârfului Notch Peak din sud-vestul statului Utah, Statele Unite; o stâncă de calcar de aproximativ 670 m (2.200 ft)
  • Toate fețele de Devil's Tower, Wyoming, Statele Unite ale Americii
  • Diverse fețe din Shiprock, New Mexico, Statele Unite ale Americii
  • Fața nordică a vârfului North Twin Peak, Munții Stâncoși, Alberta, Canada
  • Toți pereții șefului Stawamus, Squamish, British Columbia, Canada
  • Faleza Calvert Cliffs de-a lungul golfului Chesapeake din Maryland
  • Mt Siyeh Glacier National Park Fața nordică 4200 ft stâncă abruptă

America de Sud

Africa

Deasupra mării

Oceania

Deasupra mării

  • Kalaupapa, Hawaii, 1010 m deasupra Oceanului Pacific
Cascada Angel Falls din Raton, VenezuelaZoom
Cascada Angel Falls din Raton, Venezuela

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce este o prăpastie?


R: O stâncă este un perete natural vertical sau foarte abrupt de stâncă.

Î: Unde se găsesc în mod obișnuit stânci?


R: Stâncile sunt frecvente pe coastă, în zonele muntoase, pe abrupturi și de-a lungul râurilor.

Î: Ce tipuri de roci formează stânci?


R: Rocile sedimentare, cum ar fi gresia, calcarul, creta și dolomita, formează cel mai probabil stânci. Rocile igoase, cum ar fi granitul și bazaltul, formează, de asemenea, adesea stânci.

Î: Ce este o escarpă?


R: Un escarpament (sau scarpină) este un tip de stâncă, formată de mișcarea unei falii geologice sau a unei alunecări de teren.

Î: Cum creează stâncile caracteristici geografice?


R: Falezele sunt cunoscute pentru că formează caracteristici geografice majore, cum ar fi cascadele.

Î: Care este cea mai înaltă stâncă din sistemul solar?


R: Cea mai înaltă stâncă din sistemul solar ar putea fi Verona Rupes, o stâncă înaltă de aproximativ 20 km (12 mile) pe Miranda, o lună a planetei Uranus.

Î: Cum face Ordnance Survey distincția între stânci și aflorimente?



R: Ordnance Survey face distincția între stânci (linie continuă de-a lungul marginii superioare cu proeminențe în josul feței) și aflorimente (linii continue de-a lungul marginii inferioare).

AlegsaOnline.com - 2020 / 2025 - License CC3