Dixon S. Miles

Miles s-a născut în Baltimore, Maryland, la 4 mai 1804. A fost cadet la Academia Militară a Statelor Unite de la West Point între 24 iunie 1819 și 1 iulie 1824. A fost numit sublocotenent cu brevet în Regimentul 7 Infanterie. Nouă ani mai târziu, Miles a fost promovat la gradul de prim-locotenent în 1833 și de căpitan în 1836. A servit ca intendent adjunct între 16 ianuarie 1839 și 30 septembrie 1845. În 1846, a servit în Războiul Mexicano-American. La Asediul Fort Texas a fost citat pentru Galanterie și "Conduită meritorie" în apărarea Fort Texas și a fost promovat la gradul de maior.

În 1859, Miles a obținut gradul de colonel. Era staționat la Fort Leavenworth, în Kansas, când a început Războiul Civil. A fost trimis în Virginia și pus la comanda unei brigăzi de infanterie sub comanda generalului-maior Robert Patterson. Apoi i s-a dat comanda unei divizii sub comanda generalului de brigadă Irvin McDowell. A participat la prima bătălie de la Bull Run, dar divizia sa a fost ținută în rezervă. A fost apoi acuzat că a fost beat în timpul bătăliei. A avut loc o curte de anchetă și a fost găsit vinovat. Curtea Marțială nu a avut loc. Dar Miles nu a primit o altă comandă până în martie 1862.

În momentul în care a fost repartizat la arsenalul din Harpers Ferry, avea 58 de ani, fiind cel mai în vârstă colonel din armata Uniunii. Miles a sosit pentru a prelua comanda în primăvara anului 1862. În 1861, arsenalul fusese incendiat de către confederați. Casele, morile și bisericile rămase în oraș au servit drept spitale, barăci și grajduri. Cea mai mare parte a populației dispăruse. Dar orașul era încă o bază importantă de aprovizionare pentru Uniune. În septembrie 1862, Miles avea 14.000 de oameni la Harpers Ferry. La 12 septembrie 1862 a sosit generalul de brigadă Julius White. Dar pentru că nu avea experiență militară, colonelul Miles a rămas la comandă. Pe 5 septembrie, Miles primise ordine foarte precise de la superiorul său, generalul-maior John E. Wool: "nu veți abandona Harpers Ferry fără să o apărați până la ultima extremitate". Ca și cum mesajul nu era suficient de specific, Wool a trimis un altul în care spunea: "nu trebuie abandonat postul și împușcă-l pe primul om care se gândește la asta". Miles le-a răspuns prin telegramă spunând că este pregătit pentru ei. Dar, dintr-un motiv oarecare, Miles a insistat să păstreze majoritatea trupelor în apropierea orașului, în loc să ocupe poziții de comandă pe înălțimile din jur.

În timp ce generalul confederat Robert E. Lee se deplasa spre nord în campania din Maryland din 1862, și-a divizat forțele. Lee l-a trimis pe generalul-maior (CSA) Thomas J. "Stonewall" Jackson să captureze și să păstreze Harpers Ferry. Trupele sale au găsit înălțimile nesupravegheate și au plasat artileria în poziția de a bombarda orașul. La începutul zilei de 15 septembrie, Miles și-a adunat ofițerii. Erau înconjurați și aproape fără muniție. În jurul orei 9:00 dimineața, trupele Uniunii au ridicat steaguri albe, indicând capitularea lor. Câteva minute mai târziu, un obuz confederat a explodat, rănindu-l mortal pe Miles. A murit a doua zi. Generalul White, al doilea la comandă, a aranjat capitularea. A fost cea mai mare captură de soldați ai Uniunii din timpul războiului. Jackson a capturat peste 12.700 de oameni, 13.000 de arme și 47 de piese de artilerie. Miles a fost învinuit pentru capitulare.