Domenico Sarro

Viața

Domenico Sarro s-a născut în Trani, un oraș din regiunea Puglia din Italia. Părinții săi au fost Filippo și Isabella Sarro. Când avea zece ani, părinții săi l-au trimis la un conservator (școală de muzică) din Napoli. Unii istorici ai muzicii spun că prima sa școală de muzică a fost Conservatorio della Pietà dei Turchini. Alții spun că a studiat și la Conservatorio di Sant'Onofrio. (Conservatorio este cuvântul italian pentru conservator.) Este posibil ca el să fi fost, de asemenea, profesor la Conservatorio di Sant'Onofrio. Prima sa piesă muzicală importantă a fost o operă intitulată Opera d'amore (Opera d'amore). Aceasta a fost reprezentată la Napoli în 1702. Prințul de Villafranca l-a ajutat pe Sarro când acesta era tânăr. Prințul l-a ajutat să obțină postul de asistent de maestru de muzică (maestro di cappella) al regelui de Napoli în 1704. Prințul l-a plătit, de asemenea, pe Sarro să scrie piese muzicale pentru el.

În 1705 Sarro s-a căsătorit cu o tânără studentă la muzică, Caterina Tortorella. Și-a pierdut slujba de asistent al maestrului regal de muzică în 1707, când Austria a preluat controlul asupra orașului Napoli. Din 1707 până în 1718, a compus în principal muzică bisericească, oratorii și serenade. A început să scrie din nou opere în 1718 și a devenit foarte faimos. A fost primul compozitor care a folosit un libret de Pietro Metastasio pentru o operă. Opera era despre Dido, regina Cartaginei. Se numea Didone abbandonata. (Titlul ei înseamnă Dido abandonată în italiană.) A fost reprezentată la Napoli în 1724 și a avut un mare succes. Sarro și-a recăpătat slujba de asistent al maestrului regal de muzică în 1725. În 1728, a devenit, de asemenea, maestru de muzică oficial pentru orașul Napoli.

Opera Berenice a lui Sarro a fost aleasă pentru a deschide Teatro Argentina din Roma în 1732. Când maestrul regal de muzică Francesco Mancini a murit în 1737, Sarro i-a preluat postul. Mai târziu, în același an, opera sa Achille in Sciro (Ahile în Skyros) a fost aleasă pentru a deschide noul Teatro di San Carlo din Napoli. Soția lui Sarro, Caterina, a murit în aprilie 1739. Trei luni mai târziu, s-a căsătorit cu Rachele de Siena. Avea 59 de ani. Ea avea 27 de ani. Ultima operă nouă a lui Sarro, Ezio, a fost reprezentată în 1741 la Teatro di San Carlo. Aceasta spune povestea lui Flavius Aetius, un general roman din secolul al V-lea. (Ezio este numele italian al lui Aetius.) Domenico Sarro a murit în 1744. Avea 64 de ani. Când a murit, compozitorul Leonardo Leo i-a preluat postul de maestru regal de muzică.

 
Coperta cantatei lui Sarro din 1728, Il sagrifizio di Jefte