Expresionismul este o mișcare artistică și culturală din secolul XX. Artiștii expresioniști încearcă să exprime un sentiment prin ceea ce creează. Culorile și formele nu sunt folosite așa cum le văd oamenii, ci așa cum le simte artistul.

Expresionismul a apărut ca o "mișcare de avangardă" în poezie și pictură înainte de Primul Război Mondial. În anii de la Weimar a fost apreciat de un public de masă, atingând un maxim de popularitate în Berlinul anilor 1920.

Expresionismul prezintă lumea ca fiind subiectivă: cum o simte artistul, nu cum este din punct de vedere științific. Arta caută să obțină un efect emoțional și transmite stări și idei personale. Artiștii expresioniști au căutat să exprime semnificația de "a fi viu" și experiența emoțională mai degrabă decât realitatea fizică.

Expresionismul se manifestă în multe forme de artă, printre care: pictură, literatură, teatru, dans, film, arhitectură și muzică. Termenul implică adesea angoasă emoțională. În sens general, pictori precum El Greco ar putea fi numiți expresioniști; în practică, termenul se aplică doar operelor din secolul XX.

Accentul pus de expresioniști pe perspectiva individuală a fost, de asemenea, o reacție la pozitivism și la alte mișcări artistice, cum ar fi naturalismul și impresionismul.

Expresioniștii moderni tipici sunt Edvard Munch (The Scream), August Macke, Ernst-Ludwig Kirchner, Emil Nolde, Marc Chagall și alții. Primul Război Mondial, cu numeroșii tineri care au murit, a lăsat impresii profunde în mintea artiștilor.

·        

Fugă de Wassily Kandinsky (1914)

·        

Portretul lui Eduard Kosmack de Egon Schiele

·        

Rehe im Walde de Franz Marc

·        

"Podul Elba I" de Rolf Nesch

·        

Către vocea necunoscută, de Kandinsky 1915.

·        

Nori în Finlanda de Konrad Krzyżanowski, 1908

·        

"Vedere din Toledo" de El Greco, 1595/1610. Prezintă o asemănare izbitoare cu expresionismul secolului XX. Din punct de vedere istoric, face parte din mișcarea manierismului.