Magnitudinea aparentă (m) a unui obiect ceresc este un număr care măsoară luminozitatea acestuia, așa cum este văzut de un observator de pe Pământ. Cu cât un obiect pare mai strălucitor, cu atât valoarea magnitudinii sale este mai mică (adică relația inversă). Soarele, cu o magnitudine aparentă de -27, este cel mai strălucitor obiect de pe cer.
Magnitudinea este o măsură logaritmică. Se măsoară într-o anumită lungime de undă sau bandă de trecere, de obicei în lungimi de undă optice sau în infraroșu apropiat. O lună plină are o magnitudine de -13, iar cea mai strălucitoare planetă Venus are o magnitudine de -5. Cele mai strălucitoare obiecte create de om, erupțiile Iridium, au o magnitudine de -9, iar Stația Spațială Internațională măsoară -6.

