Vederea binoculară este o vedere în care ambii ochi sunt utilizați împreună. Aceasta poate însemna să ai doi ochi în loc de unul, dar cel mai adesea înseamnă să ai un câmp vizual care este alcătuit de creier cu ajutorul ambilor ochi. Acesta este echipamentul standard pentru vertebrate și pentru multe alte tipuri de animale.

Oamenii au un câmp vizual orizontal maxim de aproximativ 200 de grade cu doi ochi. Aproximativ 120 de grade constituie câmpul vizual binocular (văzut de ambii ochi) și două câmpuri laterale de aproximativ 40 de grade văzute de un singur ochi.

Sistemul nostru de viziune folosește paralaxele pentru a oferi informații precise despre adâncime, numite stereopsiile. O astfel de viziune binoculară este însoțită, de obicei, de viziune unică sau de fuziune binoculară, în care se vede o singură imagine, chiar dacă fiecare ochi are propria imagine a unui obiect.

Stereopsia este impresia de profunzime pe care o avem atunci când privim o scenă cu ambii ochi. Vizionarea binoculară a unei scene creează două imagini ușor diferite ale scenei în cei doi ochi, datorită poziției diferite a ochilor pe cap. Aceste diferențe oferă informații pe care creierul le folosește pentru a calcula adâncimea în scena vizuală. Termenul de "stereopsiție" este adesea folosit ca prescurtare pentru "vedere binoculară", "percepție binoculară a adâncimii" sau "percepție stereoscopică a adâncimii", deși, strict vorbind, impresia de adâncime asociată cu stereopsiția poate fi obținută și în alte condiții, cum ar fi atunci când un observator privește o scenă cu un singur ochi în timp ce se deplasează. Mișcarea observatorului creează diferențe în imaginea unică de pe retină în timp, similare disparității binoculare; acest lucru este denumit "paralaxă de mișcare".