Afrikaans: limba vest-germanică — origine, răspândire și caracteristici

Afrikaans este o limbă vest-germanică vorbită în principal în Africa de Sud și Namibia. Inițial, a fost dialectul care s-a dezvoltat în rândul coloniștilor protestanți afrikaneri, al muncitorilor liberi și al sclavilor aduși în zona Capului din sud-vestul Africii de Sud de către Compania Olandeză a Indiilor Orientale (în limba olandeză: Verenigde Oost-Indische Compagnie - VOC) între 1652 și 1705. Cei mai mulți dintre acești primii coloniști proveneau din Provinciile Unite (în prezent, Țările de Jos), deși au fost, de asemenea, mulți din Germania, câțiva din Franța, câțiva din Scoția și din diverse alte țări. Muncitorii liberi și sclavii erau malaezieni și malgași, pe lângă nativii Khoi și boschetarii.

Cercetările efectuate de J. A. Heese arată că, până în 1807, 36,8% dintre strămoșii populației albe vorbitoare de afrikaans erau olandezi, 35% erau germani, 14,6% francezi și 7,2% non-albi (de origine africană și/sau asiatică). Cu toate acestea, cifrele lui Heese sunt puse sub semnul întrebării de alți cercetători și, în special, componenta non-albă citată de Heese este foarte mult pusă la îndoială.

O minoritate considerabilă dintre cei care vorbeau afrikaans ca primă limbă nu erau albi. Dialectul a devenit cunoscut sub numele de "olandeză a Capului". Mai târziu, afrikaansul a fost numit uneori "olandeză africană" sau "olandeză de bucătărie". Afrikaans a fost considerată un dialect olandez până la începutul secolului XX, când a început să fie cunoscută pe scară largă ca o limbă diferită. Numele Afrikaans este pur și simplu cuvântul olandez pentru african, iar limba este forma africană a limbii olandeze.

Origine și evoluție

Forma timpurie a ceea ce a devenit afrikaans s-a conturat în secolele XVII–XVIII în așezările coloniale din jurul Capului Bunei Speranțe. Contactul intens dintre vorbitori de olandeză, dialecte germane, franceză (huguenoți), precum și dintre aceste limbi și limbile vorbite de sclavi (mai ales din arhipelagul Malay/Indonezia), malgași și grupurile indigene (boschetarii, Khoi) a condus la o varietate relativ simplificată din punct de vedere gramatical și bogată lexical, care a evoluat independent de olandeza standard. Influențe lexicale provin și din portugheză, limbile bantu și din limbile khoisan.

Caracteristici lingvistice

• Morfologie redusă: Afrikaans are o morfologie mult mai simplificată decât olandeza; verbele nu se flexează pentru persoană și număr, iar pomeniile de gen gramatical au dispărut practic.
• Negare dublă: O trăsătură distinctivă este folosirea în propoziții a negației în două părți (de exemplu „hy sê nie … nie”), fenomen comun în limbile sud-africane.
• Articole și pluraluri: articolul hotărât este „die” (fără distincție de gen), iar pluralul substantivelor se formează frecvent cu sufixele -e sau -s; diminutivele se construiesc cu sufixul -tjie.
• Fonologie: sistem vocalic și diftongii s-au modificat față de olandeză; anumite consoane și grupuri consonantice sunt pronunțate mai simplu.
• Lexic: vocabularul este în mare parte de origine olandeză, dar include împrumuturi semnificative din malaieză/indoneziană, portugheză, limbile africane și din engleză (mai ales în ultimele decenii).
• Inteligibilitate: Afrikaans este în general inteligibil scris și, într-o anumită măsură, vorbit pentru vorbitorii de olandeză; însă diferențele lexicale, fonetice și sintactice pot crea dificultăți.

Standarde, ortografie și literatură

La începutul secolului XX au fost făcuți pași importanți spre standardizarea afrikaansului: au apărut lucrări de gramatică, dicționare și reguli ortografice care au consolidat forma scrisă. Printre publicațiile de referință se numără lucrările și listele de ortografie redactate de organisme academice și educaționale sud-africane. Literatura în afrikaans a crescut semnificativ de la finele secolului XIX și a începutului secolului XX, producând proză, poezie și jurnalism în această limbă; ziare și reviste în afrikaans au jucat un rol important în difuzarea limbii standard.

Răspândire geografică și demografie

Afrikaans este vorbit ca limbă maternă de milioane de oameni din Africa de Sud (câteva milioane — conform ultimelor recensăminte) și de un număr semnificativ în Namibia. Există comunități de vorbitori și în Botswana, Zimbabwe, Zambia și în diaspora (Australia, Noua Zeelandă, Regatul Unit, Țările de Jos și altele). În plus, foarte mulți sud-africani utilizează afrikaans ca a doua limbă, astfel că numărul total de persoane capabile să comunice în afrikaans este mult mai mare decât cel al vorbitorilor nativi.

Statut oficial și utilizare publică

În decursul secolului XX afrikaans a dobândit statut oficial în Africa de Sud și a devenit, pe lângă engleză și dutch (o perioadă), o limbă a administrației, educației și mass-media. După schimbările politice din 1994, Constituția Republicii Africane de Sud recunoaște 11 limbi oficiale, iar afrikaans rămâne una dintre acestea. În Namibia, deși limba oficială a statului este engleza, afrikaans are încă un rol important în comunicare, presă și afaceri.

Aspecte sociale și politice

Afrikaans are o istorie complexă: pe de o parte, este limbă a unei culturi literare și a unei comunități larg răspândite; pe de altă parte, asocierea limbii cu regimul apartheid a generat controverse și sentimente contradictorii. În contextul post-apartheid, statutul și utilizarea afrikaans au fost subiect de dezbatere, iar eforturile de promovare a plurarității lingvistice au vizat includerea și egalitatea pentru toate limbile țării.

Dialecte și varietăți

Există mai multe varietăți regionale și etnice de afrikaans, printre care se numără varietățile „albe” (standardizante) și varietățile vorbite în comunitățile coloured (cum ar fi afrikaansul specific Cape Flats/Kaaps). Aceste dialecte diferă în fonetică, lexical și uneori în sintaxă. Kaaps, de exemplu, are elemente lexicale și pronunțiale distincte și un patrimoniu cultural specific.

Învațare și resurse

Afrikaans este frecvent predat ca limbă străină sau secundară în școli și universități din Africa de Sud și în străinătate. Există numeroase resurse: manuale, dicționare, cursuri online, radiodifuzare și televiziune în afrikaans, precum și o bogată producție editorială care facilitează învățarea limbii.

Concluzie

Afrikaans este o limbă cu rădăcini vest-germanice care s-a dezvoltat într-un context multicultural la Capul Bunei Speranțe și care, în timp, a devenit o limbă distinctă, standardizată și răspândită. Caracterizată printr-o morfologie simplificată și printr-un lexic cu numeroase împrumuturi, afrikaans continuă să joace un rol important în viața culturală, educațională și mediatică a regiunii, având în același timp un statut complex din punct de vedere istoric și politic.

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce limbă este afrikaans?

Î: De unde provine dialectul afrikaans?

Î: Cine erau acești coloniști?

Î: Cât de mult din populația albă vorbitoare de afrikaans era olandeză, conform cercetărilor lui J. A. Heese?

Î: Ce alte naționalități constituiau această populație?

Î: Când au început oamenii să o recunoască drept o limbă diferită de cea olandeză?

Î:Ce înseamnă "afrikaans" în limba engleză?

Căutare după litera