Limba olandeză

Istoric

Neerlandeza este o limbă germanică de vest Ramura germanică de vest este împărțită în engleză, frizonă, germană și olandeză. De aceea, olandeza seamănă foarte mult cu engleza în vocabular și gramatică, deși seamănă mai mult cu germana decât cu engleza.

Limbile nord-germanice daneză, norvegiană, suedeză și islandeză fac, de asemenea, parte din ramura limbilor germanice. Olandeza este, de asemenea, în unele cazuri, asemănătoare acestor limbi.

Olandeza de dinainte de 1170 se numește olandeză veche (Oudnederlands). Olandeza dintre 1170 și 1500 se numește olandeză de mijloc (Middelnederlands), care se mai numește și Dietă. Acesta este motivul pentru care olandeza se numește Dutch în engleză. Cuvântul "olandeză" în sine provine din cuvântul protogermanic theodiscus, care înseamnă "limba oamenilor de rând" și care, la acea vreme, era folosit și pentru a se referi la germani și la limba lor. Cu timpul, în limba engleză modernă se folosește acum pentru a se referi la cea a Țărilor de Jos și nu la cea a germanilor. Cuvântul olandez pentru germană, Duits, provine din aceeași origine.

Cea mai veche carte olandeză cunoscută este Wachtendonckse Psalmen, scrisă în anul 900. Primul scriitor olandez pe care îl cunoaștem după nume este Hendrik van Veldeke, care s-a născut în jurul anului 1150.

Scrisori

Olandeza utilizează același alfabet roman (litere) ca și engleza.

Vocale

Notă: E-ul poate fi și un schwa (ca în the)

• oe - ca "ou" din tine
• eu - ca și "eu" din franceză "eu" în fleur
• ui - sunet tipic olandez, dar aproape identic cu cuvântul francez oeuil (= ochi)
• ou/au - ca în sunet
• ij/ei - sunet tipic olandez, la fel ca "ej" în esperanto (nu și în polonă)
• aai - ca "i" din "ice" (gheață)
• eeuw - sunet tipic olandez
• ieuw - oarecum asemănător cu "iew" la vedere

Silabe deschise și închise

Modul în care se pronunță vocalele depinde de faptul dacă silaba este deschisă sau închisă. Dacă o silabă este deschisă, vocalele scurte scrise sunt rostite ca vocale lungi. Vocalele scrise scurte sunt rostite scurte doar dacă silaba este închisă. Exemplu:

Cuvântul praten poate fi împărțit în 2 silabe: Pra|ten. Deoarece pra este deschis, a se pronunță ca aa.

Cuvântul plat are doar o singură silabă, iar a este scurt (doar a).

Există, totuși, o excepție de la această regulă. Este vorba de "e". Acest lucru se datorează faptului că "e" poate fi și un "e mut" (Schwa) (caracter IPA ə). În majoritatea cuvintelor, atunci când o silabă deschisă se termină cu e, este un e scurt. Prin urmare, silabele deschise cu e lung (ee) se scriu cu ee. Exemplu:

Cuvântul "me" conține un e și nu se pronunță "mee". (Mee are un înțeles total diferit).

Cu toate acestea, există și excepții de la această regulă. Acest lucru se poate observa în cuvântul meenemen. Acest cuvânt poate fi împărțit în trei silabe: mee|ne|men. E-urile din primele două silabe sunt e-uri lungi, dar ultimul este un e mut.

E-ul mut apare, de asemenea, în terminația verbelor (de obicei -en).

Consoane

• b
• c
• d
• f
• g/ch - nu se pronunță ca G-ul englezesc; G-ul olandez se pronunță în partea din spate a gâtului cu un sunet de "zgâriere". În sudul Olandei, G-ul se vorbește diferit (așa-numitul G moale) față de nord (G tare).
• h
• j - ca "y" în you
• k
• l
• m
• n
• p
• q - se folosește rar; se vorbește ca k
• r - nu ca în limba engleză; R-ul olandez este un R mai rulant
• s
• t
• v
• w
• x - se folosește rar, mai ales în cuvinte străine, se pronunță ca ks
• z

Notă: În cuvintele care se termină cu "-d", "-d" se pronunță ca "-t".

Gramatică

Gramatica limbii olandeze este ușor diferită de cea a limbii engleze. Ordinea în care sunt puse cuvintele în propoziții este diferită în propozițiile complexe. Cea mai simplă structură a propoziției este "Subiect - Verb". Limba olandeză are puține timpuri gramaticale. Cele mai folosite sunt: - Timpuri de viață:

• onvoltooide tegenwoordige tijd (prezent simplu)
• onvoltooide verleden tijd (trecut simplu)
• voltooide tegenwoordige tijd (prezent perfect)
• voltooide verleden tijd (past perfect)

Onvoltooid tegenwoordige tijd

Cel mai simplu verb-timp este onvoltooide tegenwoordige tijd (ott; prezent simplu). Ott este folosit atunci când ceva se întâmplă acum, sau în mod regulat (ca de ex: Hij eet regelmatig (El mănâncă regulat)). Majoritatea verbelor sunt conjugate (modificate) într-o formă regulată (aceste verbe se numesc regelmatige werkwoorden (verbe regulate)). Tulpina cuvântului verbului este încă prezentă în toate conjugările (schimbările). Modul corect de a face acest lucru este următorul

Notă*: Tulpina unui verb este infinitivul verbului fără -en final. La unele verbe, prima silabă este deschisă și, prin urmare, orice vocală este lungă. Tulpina se schimbă cu o vocală lungă scrisă. Astfel, tulpina lui lopen devine loop. Dacă se adaugă apoi -en la tulpină (de exemplu cu wij), forma scrisă devine din nou scurtă (dar va fi în continuare vorbită ca o vocală lungă).

Onvoltooid verleden tijd

Forma trecută a lui ott este onvoltooid verleden tijd (ovt; trecut simplu). Modul în care se conjugă (se schimbă) verbele în ovt nu este ușor de înțeles și este greșit de multe ori. Acest lucru se datorează faptului că unele verbe se conjugă prin adăugarea unui D, în timp ce altele se conjugă prin adăugarea unui T. O modalitate de a rezolva această problemă este așa-numitul 't kofschip. Dacă verbul fără -en (tulpina la majoritatea verbelor, dar nu întotdeauna) se termină cu o consoană care se află și în "'t kofschip", verbul se modifică cu un T. Exemplu:

Verbul praten (a vorbi) se schimbă cu T, pentru că prat se termină cu T.

Verbul poate fi schimbat acum după cum urmează:

Există însă cuvinte în "'t kofschip" nu sunt atât de ușoare. Este cazul, de exemplu, al cuvântului vrezen (a se teme). Tulpina verbului este vrees, așa că pare că verbul s-a schimbat cu T. Nu este adevărat (s-a schimbat cu D), pentru că vrezen minus -en este vrez. Z nu este în "'t kofschip", deci verbul este schimbat cu un D.

Verbul poate fi schimbat acum după cum urmează:

Verbe continuatoare

Deși olandezii au un fel de prezent continuu (forma -ing a verbelor în engleză), nu îl folosesc prea mult. Exemplu:

Sintagma "mănânc" este în limba olandeză "Ik eet", care înseamnă literalmente "mănânc".

Prezentul continuu în limba olandeză ar fi "Ik ben etende", dar acesta nu este aproape niciodată folosit.

De fapt, există trei tipuri de verbe continue în olandeză.

1. Primul tip este o formă a verbului zijn (a fi) cu verbul continuu actual. Acest lucru se face, prin adăugarea lui de la infinitiv. Nu este greșit să folosiți acest lucru în olandeză, dar va suna foarte ciudat. Se folosește doar în texte foarte formale.
2. Al doilea tip este un tip în care verbul funcționează de fapt ca adverb. În funcție de subiect, verbul se modifică prin adăugarea unui "d" sau a unui "de" la infinitiv. Verbul are atunci funcția de while..... Un exemplu: Hij liep drinkend de supermarkt uit. În limba engleză aceasta este: He walked out of the supermarket, while drinking .
3. Cel de-al treilea tip este un tip care este folosit foarte mult. Utilizarea acestui tip poate fi comparată cu tipul englezesc de continuu. Este folosit atunci când ceva se face, în acel moment, dar încă nu este finalizat. Este alcătuit dintr-o formă de zijn + aan het + infinitivul. Exemplu: Ik ben aan het lopen, ceea ce înseamnă că mă plimb (în acest moment).

Exemple

hallo (bună ziua)
Ik heet ... (numele meu este...)
Ik hou van je (te iubesc)
ja (da)
nee (nu)

Numerele

een (unul)
twee (doi)
drie (trei)
vier (patru)
vijf (cinci)
zes (șase)
zeven (șapte)
acht (opt)
negen (nouă)
tien (zece)
elf (unsprezece)
twaalf (doisprezece)

În cazul numerelor cu trei cifre (de exemplu, 100), olandezii schimbă u-ul în o și înlocuiesc 1 din r-uri. Exemplu:

Numărul 100 devine: honderd, care înseamnă literalmente sută.

Expresii olandeze de bază