Porțelan | material ceramic obținut prin încălzirea la temperaturi ridicate a materialelor de tip argilă

Istoric

China

Porțelanul își are originea în China, iar "porțelan" este denumirea comună a produsului. Până în perioada dinastiei Han de Est (196-220 d.Hr.), obiectele ceramice smălțuite s-au transformat în porțelan. Porțelanul fabricat în timpul dinastiei Tang (618-906 d.Hr.) a fost exportat în lumea islamică, unde era foarte apreciat. Porțelanul timpuriu de acest tip include porțelanul smălțuit tricolor, sau porțelanuri sancai. Articolele de porțelan în sensul în care le cunoaștem astăzi au putut fi găsite în timpul dinastiei Tang, iar descoperirile arheologice au împins datarea până în timpul dinastiei Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.). Până la Dinastia Sui (581-618) și Dinastia Tang (618-907), porțelanul era produs pe scară largă.

Europa

În 1712, multe dintre secretele porțelanului chinezesc au fost dezvăluite în Europa de părintele iezuit francez Francois Xavier d'Entrecolles și publicate în Lettres édifiantes et curieuses de Chine par des missionnaires jésuites.

Germania

La începutul secolului al XVI-lea, negustorii portughezi s-au întors acasă cu mostre de argilă caolinică, despre care au descoperit în China că este esențială pentru producția de porțelan. Cu toate acestea, tehnicile chinezești și compoziția folosită pentru fabricarea porțelanului nu erau încă pe deplin înțelese.

În landul german Saxonia, căutările s-au încheiat în 1708, când Ehrenfried von Tschirnhaus a produs un tip de porțelan dur, alb și translucid, cu argilă de caolin și alabastru, extras dintr-o mină săsească din Colditz. Era un secret comercial bine păzit al întreprinderii săsești.

Von Tschirnhaus și asistentul său Johann Friedrich Böttger au fost angajați de Augustus cel Puternic și au lucrat la Dresda și Meissen, în Saxonia. O notă de atelier consemnează că primul exemplar de porțelan european dur, alb și vitrificat a fost produs în 1708. La acea vreme, cercetarea era încă supravegheată de Tschirnhaus, care a murit în luna octombrie a aceluiași an. În martie 1709, Böttger i-a raportat lui Augustus că putea face porțelan. De obicei, lui i se atribuie meritul pentru descoperirea europeană a porțelanului.

Franța

Primul porțelan francez important din pastă moale a fost fabricat la fabrica din Saint-Cloud înainte de 1702. Fabricile de pastă moale au fost înființate la Chantilly în 1730 și la Mennecy în 1750. Fabrica de porțelan de la Vincennes a fost înființată în 1740 și s-a mutat mai târziu, în 1756, în spații mai mari la Sèvres. Pasta moale de la Vincennes era mai albă și mai perfectă decât oricare dintre rivalii săi francezi, ceea ce a plasat porțelanul de la Vincennes/Sèvres pe poziția de lider în Franța.

Anglia

Prima pastă moale din Anglia a fost demonstrată de Thomas Briand în fața Societății Regale în 1742 și se crede că s-a bazat pe formula Saint-Cloud. În 1749, Thomas Frye a obținut un brevet pentru un porțelan care conținea cenușă de os. Acesta a fost primul porțelan de os, perfecționat ulterior de Josiah Spode.

În cei douăzeci și cinci de ani care au urmat demonstrației lui Briand, în Anglia au fost înființate o jumătate de duzină de fabrici care produceau obiecte de masă și figurine din pastă moale. Câteva fabrici celebre au fost:

• Chelsea (1743)
• Porțelan de Bristol (1748)
• Royal Crown Derby (1750 sau 1757)
• Royal Worcester (1751)
• Wedgwood (1759)
• Spode (1767)

William Cookworthy a descoperit depozite de argilă caolinică în Cornwall. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea porțelanului și a altor ceramici albe în Anglia. Fabrica lui Cookworthy din Plymouth, din 1768, a folosit argilă de caolin și piatră de porțelan. El a fabricat porțelan cu o compoziție asemănătoare porțelanurilor chinezești de la începutul secolului al XVIII-lea.

 
Porțelan Bluepot  


Porțelan de Nymphenburg 1760/1765  


Bol din porțelan moale Saint-Cloud, cu decor albastru sub glazură, 1700/1710  


Farfurie tipică Wedgwood albastră cu decor alb