Un bazalt de inundație sau un bazalt capcană este rezultatul unei erupții vulcanice gigantice sau a unei serii de erupții care acoperă mari întinderi de pământ sau fundul oceanului cu lavă bazaltică.
În preistorie, bazaltele de inundație au acoperit zone la fel de mari ca un continent, creând mari platouri și lanțurimuntoase. Bazaltele de inundație au erupt în diferite momente de-a lungul istoriei Pământului. Ele reprezintă o dovadă clară a faptului că Pământul are perioade de activitate mai intensă, în loc să se afle într-o stare constantă și uniformă.
O explicație pentru bazaltele de inundație este că acestea sunt cauzate de combinația dintre rifturile continentale și topirea asociată acestora. Apoi, o coloană de mantaua produce cantități mari de magmă bazaltică. Acestea au o vâscozitate scăzută, motiv pentru care "inundă" mai degrabă decât formează vulcani mai înalți.
Bazaltele de inundație încep la o adâncime cuprinsă între 100 și 400 km, în astenosferă. Pentru a obține o topire parțială la fel de mare ca cea a capcanelor, expulzând cantități uriașe de lavă, este necesar un aport mare de căldură. O astfel de topire poate avea loc în apropierea unui hotspot, rezultând un amestec de magmă din adâncurile hotspotului cu magmă superficială produsă de o coloană de manta.
