pH-ul este o scală de aciditate de la 0 la 14. Aceasta indică cât de acidă sau alcalină este o substanță. Soluțiile mai acide au un pH mai mic. Soluțiile mai alcaline au un pH mai ridicat. Substanțele care nu sunt acide sau alcaline (adică soluțiile neutre) au de obicei un pH de 7. Acizii au un pH mai mic de 7. Alcalinele au un pH care este mai mare de 7.

pH-ul este o măsură a concentrației de protoni (H+) dintr-o soluție. S.P.L. Sørensen a introdus acest concept în anul 1909. P vine de la germanul potenz, care înseamnă putere sau concentrație, iar H reprezintă ionul de hidrogen (H+).

Cea mai comună formulă pentru calcularea pH-ului este:

pH = - log 10 [ H + ] {\displaystyle {\mbox{pH}}=-\log _{10}\left[{\mbox{H}}^{+}\right]} {\displaystyle {\mbox{pH}}=-\log _{10}\left[{\mbox{H}}^{+}\right]}

[H+] indică concentrația de ioni H+ (scrisă și [H3O+], concentrația egală a ionilor de hidroniu), măsurată în moli pe litru (cunoscută și sub denumirea de molaritate).

Cu toate acestea, ecuația corectă este de fapt:

pH = - log 10 [ a H + ] {\displaystyle {\mbox{pH}}=-\log _{10}\left[a_{\mathrm {H^{+}} }\right]} {\displaystyle {\mbox{pH}}=-\log _{10}\left[a_{\mathrm {H^{+}} }\right]}

unde a H + {\displaystyle a_{\mathrm {H^{+}} }}} {\displaystyle a_{\mathrm {H^{+}} }}indică activitatea ionilor H+. Dar, în majoritatea cazurilor, această ecuație oferă aceeași valoare ca și formula mai obișnuită, astfel că în cadrul cursului introductiv de chimie, ecuația anterioară este dată ca definiție a pH-ului.

Majoritatea substanțelor au un pH cuprins între 0 și 14, deși substanțele extrem de acide sau alcaline pot avea pH < 0 sau pH > 14.

Substanțele alcaline au, în loc de ioni de hidrogen, o concentrație de ioni de hidroxid (OH-).