Tristan și Isolda (operă)
Tristan und Isolde (Tristan și Isolda) este o operă în trei acte de Richard Wagner. Ca de obicei, Wagner a scris el însuși versurile operei. El a preluat faimoasa legendă veche care fusese povestită de poetul german Gottfried von Strassburg
Wagner a compus opera între 1857 și 1859. A fost reprezentată pentru prima dată, sub conducerea lui Hans von Bülow, la München, la 10 iunie 1865. Mulți muzicieni consideră că este cea mai mare operă a secolului al XIX-lea. Tratarea dramatică a poveștii de către Wagner a avut o influență enormă asupra multor compozitori din acea vreme. Armoniile sale au reprezentat, de asemenea, o evoluție extrem de importantă în limbajul muzicii romantice. Nu toată lumea a apreciat-o. În special, criticul muzical Eduard Hanslick a declarat că nu a putut să o înțeleagă.
Povestea lui Tristan și Isolda a fost una dintre marile romane ale Evului Mediu și ale Renașterii. Mai mulți poeți au spus povestea și fiecare a spus-o ușor diferit. Temele cavalerismului și ale iubirii curtenești sunt întotdeauna prezente.
Povestea operei
Actul I
Isolda, o prințesă irlandeză, și servitoarea ei, Brangaene, se află pe corabia lui Tristan, fiind duse pe pământurile regelui Marke din Cornwall, unde Isolda urmează să se căsătorească cu regele. Opera se deschide cu un tânăr marinar care cântă despre o "fecioară irlandeză sălbatică". Isolda crede că acesta cântă despre ea. Ea este furioasă și își dorește ca marea să se ridice și să scufunde corabia, omorându-i pe toți cei de la bord. Este deosebit de furioasă pe Tristan, cavalerul care o duce la rege. Își roagă servitoarea să-l cheme pe Tristan, dar acesta nu vine pentru că este la cârma corabiei. Kurwenal, aghiotantul său, îi vorbește supărat lui Brangaene, amintindu-i că Morold, logodnicul precedent al Isoldei, a fost ucis de Tristan și că capul lui a fost trimis în Irlanda.
Brangaene se întoarce la Isolda pentru a-i povesti ce s-a spus. Isolda îi povestește cu tristețe cum, după ce Morold a murit, un bărbat pe nume Tantris a fost adus la ea pentru că era grav rănit și că ea l-a făcut bine folosindu-se de puterile ei de vindecare. Cu toate acestea, ea a aflat apoi că numele lui real era Tristan. El era cel mai mare dușman al Irlandei și era cel care îl omorâse pe Morold. Isolda încercase să-l ucidă cu o sabie, dar când Tristan se uitase în ochii ei, inima ei se umpluse de dragoste și lăsase sabia. Tristan a fost lăsat să se întoarcă în Cornwall. Cu toate acestea, se pare că acum îi spusese unchiului său, regele Marke, totul despre frumoasa Isolda și venise să o ia pentru ca unchiul său să se căsătorească cu ea. Brangaene încearcă să o facă pe Isolda să înțeleagă că Tristan face un lucru onorabil pentru a o face regină a Irlandei, dar Isolda nu vrea să asculte. Ea este furioasă și vrea ca el să bea o poțiune care fusese destinată de mama ei pentru regele Marke și Isolda ca poțiune de dragoste, dar pentru Tristan ar însemna moartea.
Kurwenal apare acum și spune că Tristan a fost de acord, până la urmă, să o vadă pe Isolda. Când acesta ajunge, Isolda îi spune că acum știe că el a fost Tantris și că îi datorează viața. Tristan este de acord să bea poțiunea, pregătită acum de Brangaene, chiar dacă știe că îl poate ucide. În timp ce el bea, Isolda îi smulge restul poțiunii și o bea ea însăși. Amândoi cred că sunt pe cale să moară și își declară dragostea unul pentru celălalt. Kurwenal vine și spune că sosește regele Marke. Isolda o întreabă pe Brangaene ce poțiune a pregătit și i se spune că nu era otrava morții, ci o poțiune de dragoste. Afară, marinarii întâmpină sosirea regelui Marke.
Actul II
Un grup vânează noaptea. Castelul regelui Marke este gol, cu excepția lui Isolde și Brangaene care stau lângă o torță aprinsă. Isolde se tot gândește că cornițele de vânătoare sunt suficient de departe pentru ca ea să stingă flăcările, dând astfel semnalul ca Tristan să i se alăture. Brangaene o avertizează pe Isolda că unul dintre cavalerii regelui Marke, Melot, i-a văzut pe Tristan și Isolda privindu-se unul pe celălalt cu dragoste. Totuși, Isolda crede că Melot este cel mai bun prieten al lui Tristan și, disperată să-l vadă pe Tristan, stinge flăcările. Brangaene se duce la zidurile castelului pentru a veghea la sosirea lui Tristan.
Tristan și Isolda își pot spune acum unul altuia că sunt îndrăgostiți nebunește. Ei nu observă că noaptea se termină, iar Melot îl conduce pe Marke pentru a-i găsi pe cei doi îndrăgostiți unul în brațele celuilalt. Marke este disperat de trist pentru că Tristan a fost trădat, dar și pentru că el însuși a ajuns să o iubească pe Isolda.
Tristan o întreabă acum pe Isolda dacă îl va urma din nou în noapte, iar ea este de acord. Melot și Tristan se luptă, dar apoi Tristan își aruncă sabia într-o parte și este grav rănit de Melot.
Actul III
Kurwenal l-a adus pe Tristan acasă, la castelul său din Kareol, în Bretania. Un cioban cântă o melodie tristă la cimpoiul său și îl întreabă dacă Tristan s-a trezit. Kurwenal spune că numai sosirea Isoldei îl poate salva pe Tristan. Ciobanul spune că va veghea și va cânta la cimpoi o melodie veselă pentru a marca sosirea vreunei corăbii. Tristan se trezește acum și se întristează că este ziuă. Tristețea lui se transformă în bucurie când Kurwenal îi spune că vine Isolda. El întreabă dacă se vede corabia ei, dar se aude doar melodia tristă a ciobanului.
Tristan se scufundă din nou. Își amintește că melodia ciobanului este cea pe care o auzise când tatăl său și apoi mama sa au murit. Se prăbușește. Ciobanul cântă acum la cimpoi sosirea corabiei lui Isolde și, în timp ce Kurwenal se grăbește să o întâmpine, Tristan, în emoția sa, își rupe bandajele de pe răni. În timp ce Isolda ajunge lângă el, Tristan moare în timp ce îi rostește numele.
Isolde se prăbușește lângă el când se anunță apariția unei alte nave. Kurwenal îi vede sosind pe Melot, Marke și Brangaene și îl atacă furios pe Melot pentru că l-a ucis pe Tristan. În luptă, atât Melot cât și Kurwenal sunt uciși. Marke și Brangaene ajung în cele din urmă la Tristan și Isolda. Marke este teribil de trist. El explică faptul că a auzit despre poțiunea de dragoste de la Brangaene și că a venit pentru că a decis ca Tristan și Isolda să fie uniți. Isolda pare să se trezească, dar, într-o ultimă arie în care descrie viziunea ei despre Tristan înviat din nou ("Liebestod"), moare de durere.
Tristan und Isolde de Ferdinand Leeke
Acordul Tristan
Primul acord din piesă este foarte cunoscut. A devenit cunoscut sub numele de acordul Tristan. Deși fusese folosit înainte, modul în care Wagner l-a folosit aici a fost destul de nou. Acesta face ca armonia să fie foarte neclară, iar ascultătorul nu știe timp de multe măsuri în ce tonalitate se află muzica. Creează multă tensiune. Există multe alte momente ca acesta în operă. Tensiunea este prezentă pe tot parcursul operei. Povestea vorbește despre o tensiune care nu se poate stinge decât prin moarte.
Preludiu și Liebestod
Preludiul și Liebestod este o versiune de concert a uverturii și a ariei Isoldei din actul 3, aranjată de Wagner, care a fost interpretată pentru prima dată în 1862, înainte de prima reprezentație a operei în sine, în 1865. Liebestod poate fi interpretat fie într-o versiune pur orchestrală, fie cu o soprană care cântă viziunea lui Isolda despre Tristan readus la viață.
Întrebări și răspunsuri
Î: Cine a scris versurile pentru opera Tristan und Isolde?
R: Wagner a scris el însuși versurile pentru operă.
Î: De la cine a preluat Wagner celebra legendă veche pentru opera sa?
R: Wagner a preluat faimoasa legendă veche de la poetul german Gottfried von Strassburg.
Î: Când a compus Wagner opera Tristan und Isolde?
R: Wagner a compus opera între 1857 și 1859.
Î: Când a fost reprezentată pentru prima dată opera Tristan und Isolde și unde?
R: Opera Tristan und Isolde a fost reprezentată pentru prima dată la München la 10 iunie 1865, sub conducerea lui Hans von Bülow.
Î: Care este semnificația operei Tristan und Isolde în lumea muzicii?
R: Mulți muzicieni consideră Tristan und Isolde drept cea mai mare operă a secolului al XIX-lea, iar modul dramatic în care Wagner a tratat povestea a avut o influență enormă asupra multor compozitori din acea vreme. Armoniile sale au reprezentat, de asemenea, o evoluție extrem de importantă în limbajul muzicii romantice.
Î: A plăcut tuturor opera Tristan und Isolde?
R: Nu, nu a plăcut tuturor. În special, criticul muzical Eduard Hanslick a spus că nu a putut să o înțeleagă.
Î: Despre ce este vorba în povestea operei Tristan și Isolda și ce teme sunt prezente în ea?
R: Povestea lui Tristan și Isolda este una dintre marile romane ale Evului Mediu și ale Renașterii. Mai mulți poeți au spus povestea și fiecare a spus-o în mod ușor diferit. Temele cavalerismului și ale iubirii curtenești sunt întotdeauna prezente.