În teologia creștină, ecleziologia este studiul doctrinei despre Biserica însăși ca și comunitate și despre viziunea proprie a Bisericii asupra misiunii și rolului său.

Aceasta înseamnă că ecleziologia analizează rolul bisericii în mântuire, originea sa, relația sa cu Hristos cel istoric, disciplina sa, destinul său (vezi Escatologie) și conducerea sa.

Pe lângă faptul că descrie o disciplină largă a teologiei, ecleziologia poate fi folosită în sensul specific al caracterului unei anumite biserici sau confesiuni, autodescrise sau nu. Acesta este sensul cuvântului în expresii precum eclesiologie romano-catolică, eclesiologie luterană și eclesiologie ecumenică.