Practica hanami are multe secole vechime. A început în perioada Nara (710-784), când dinastia chineză Tang a influențat Japonia în multe feluri; unul dintre acestea a fost obiceiul de a se bucura de flori. Deși la început oamenii admirau florile de ume, până în perioada Heian (794-1185), sakura a început să atragă mai multă atenție. Sakura erau considerate sacre de către japonezi și erau atât de importante încât încă sunt un simbol cultural al Japoniei. Oamenii credeau în existența zeilor în interiorul copacilor, iar petrecerea hanami era folosită la început pentru a ghici recolta din acel an și pentru a anunța sezonul de plantare a orezului. Cei care mergeau la hanami făceau ofrande la rădăcina copacilor sakura, iar după ceremonie, luau parte la ofrandă bând sake.
Împăratul Saga din perioada Heian a adoptat acest obicei și a sărbătorit petreceri pentru a vedea florile cu sake și petreceri sub ramurile înflorite ale copacilor sakura la Curtea Imperială din Kyoto. Se spune că aceasta a fost originea hanami în Japonia. Au fost scrise poezii care elogiau florile delicate, considerate o metaforă pentru viața însăși: frumoase, dar cu o durată de viață foarte scurtă. Această viziune "temporară" asupra vieții este foarte populară în cultura japoneză și este de obicei considerată o formă admirabilă de existență; de exemplu, în principiul samurailor, conform căruia viața se termină atunci când este încă frumoasă și puternică, în loc să îmbătrânească încet și să slăbească. Poeții din epoca Heian obișnuiau să scrie poezii despre cât de ușor ar fi fost lucrurile primăvara fără florile de sakura, deoarece existența lor ne amintea că viața este foarte scurtă:
| 
| Dacă n-ar exista flori de cireș în această lume...
Cu cât mai liniștite ar fi inimile noastre primăvara. | 
|
| Ariwara no Narihira (825-880) |
Hanami a fost folosit ca un termen care însemna "vizionarea florilor de cireș" pentru prima dată în romanul din epoca Heian, Povestea lui Genji (capitolul 8, 花宴 Hana no En, "Sub florile de cireș"). De atunci încolo, în tanka și în poezia haiku, "flori" însemna "sakura", iar termenii "hanami" și "petrecere cu flori" erau folosiți doar pentru a desemna vizionarea florilor de sakura. La început, obiceiul a fost urmat doar de Curtea Imperială, dar nobilimea samurailor a început să îl sărbătorească și ea în perioada Azuchi-Momoyama (1568-1600). În acei ani, Toyotomi Hideyoshi a dat mari petreceri hanami în Yoshino și Daigo, iar sărbătoarea a devenit foarte populară în toată societatea japoneză. La scurt timp după aceea, fermierii au început propriul lor obicei de a urca pe munții din apropiere primăvara și de a lua prânzul sub cireșii înfloriți. Această practică, numită atunci "excursie montană de primăvară", s-a combinat cu cea a nobililor pentru a forma cultura urbană a hanami. Până în perioada Edo (1600-1867), toți oamenii de rând au luat parte la aceste sărbători, în parte datorită faptului că Tokugawa Yoshimune a plantat zone cu cireși înfloriți pentru a încuraja acest lucru. Sub copacii sakura, oamenii luau prânzul și beau sake în cadrul unor sărbători vesele.
