Liga Națiunilor (în franceză: La Société des Nations) a fost predecesorul Organizației Națiunilor Unite. Liga a fost înființată în 1920, după Primul Război Mondial, dar nu a reușit să mențină pacea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Liga avea un Consiliu format din marile puteri și o Adunare a tuturor țărilor membre.

Liga Națiunilor a fost creată de Woodrow Wilson, președintele american în timpul Primului Război Mondial. Trebuia să fie un grup de națiuni care să lucreze împreună pentru a menține pacea. Unul dintre motivele căderii sale a fost faptul că, în urma unui vot, publicul american a refuzat să adere la această organizație. Liga nu a avut puterea necesară pentru a pune în aplicare niciuna dintre regulile care o constituiau. Acest lucru s-a dovedit mai târziu a fi un defect fatal în structura Ligii.

Un alt defect al Ligii a fost acela că nu era suficient de reprezentativă: nu mai mult de 65 de națiuni erau membre la un moment dat, iar interesele principalilor membri (în special Marea Britanie și Franța) erau adesea mai importante decât cele ale membrilor mai mici și mai puțin puternici.

De asemenea, Liga nu dispunea de trupe proprii, iar deciziile pe care le lua erau adesea lente. De exemplu, atunci când Imperiul Japoniei a invadat Manciuria (nord-estul Chinei) în 1931, Liga a avut nevoie de un an întreg pentru a lua o decizie. Când aceasta a venit, Japonia a ignorat-o. Când Italia a invadat Abisinia în 1935, Liga a condamnat-o mai repede, dar Italia a renunțat pur și simplu la Ligă și și-a continuat cucerirea. După aceste dezastre, Liga a fost considerată slabă și neputincioasă și și-a încetat activitatea în 1939.

Liga nu a eșuat complet: a prevenit câteva conflicte în Europa în anii 1920 și a depus eforturi pentru a rezolva diverse probleme sociale și de sănătate publică din întreaga lume.

În 1946, Liga Națiunilor, deja inactivă, s-a încheiat în mod oficial. A fost înființată Organizația Națiunilor Unite, care face și astăzi multe dintre aceleași lucruri pe care le făcea Liga Națiunilor.