Inteligență artificială

Inteligența artificială (AI) este capacitatea unui program de calculator sau a unei mașini de a gândi și de a învăța. Este, de asemenea, un domeniu de studiu care încearcă să facă computerele "inteligente". Acestea lucrează pe cont propriu, fără a fi codificate cu comenzi. John McCarthy a inventat denumirea de "Inteligență artificială" în 1955.

În general, termenul "inteligență artificială" desemnează un program care imită cogniția umană. Cel puțin unele dintre lucrurile pe care le asociem cu alte minți, cum ar fi învățarea și rezolvarea problemelor, pot fi realizate de computere, deși nu în același mod ca și noi. Andreas Kaplan și Michael Haenlein definesc inteligența artificială ca fiind capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din aceste date și de a utiliza aceste învățături pentru a atinge obiective și sarcini specifice prin adaptare flexibilă.

O mașină inteligentă ideală (perfectă) este un agent flexibil care își percepe mediul înconjurător și întreprinde acțiuni pentru a-și maximiza șansele de succes în atingerea unui scop sau obiectiv. Pe măsură ce mașinile devin din ce în ce mai capabile, facultățile mentale despre care odată se credea că necesită inteligență sunt eliminate din definiție. De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor nu mai este percepută ca un exemplu de "inteligență artificială": este doar o tehnologie de rutină.

În prezent, folosim termenul de inteligență artificială pentru a înțelege cu succes vorbirea umană, pentru a concura la un nivel înalt în sisteme de jocuri strategice (cum ar fi șahul și jocul Go), pentru mașinile care se conduc singure și pentru interpretarea datelor complexe. De asemenea, unele persoane consideră că IA reprezintă un pericol pentru omenire dacă va continua să progreseze în ritmul actual.

Un obiectiv extrem de important al cercetării în domeniul inteligenței artificiale este crearea unor programe de calculator care să poată învăța, să rezolve probleme și să gândească logic. Cu toate acestea, în practică, majoritatea aplicațiilor au ales probleme pe care computerele le pot rezolva bine. Căutarea în baze de date și efectuarea de calcule sunt lucruri pe care computerele le fac mai bine decât oamenii. Pe de altă parte, "a-și percepe mediul înconjurător" în sensul real al cuvântului este mult peste nivelul calculatoarelor actuale.

Inteligența artificială implică multe domenii diferite, cum ar fi informatica, matematica, lingvistica, psihologia, neuroștiința și filosofia. În cele din urmă, cercetătorii speră să creeze o "inteligență artificială generală" care să poată rezolva mai multe probleme în loc să se concentreze pe una singură. Cercetătorii încearcă, de asemenea, să creeze o inteligență artificială creativă și emoțională, care poate eventual să empatizeze sau să creeze artă. Au fost încercate multe abordări și instrumente.

Pornind de la literatura de management, Kaplan și Haenlein clasifică inteligența artificială în trei tipuri diferite de sisteme de inteligență artificială: inteligența analitică, inteligența artificială inspirată de om și inteligența artificială umanizată. IA analitică are doar caracteristici în concordanță cu inteligența cognitivă care generează o reprezentare cognitivă a lumii și utilizează învățarea bazată pe experiența trecută pentru a informa deciziile viitoare. Inteligența artificială de inspirație umană are elemente atât din inteligența cognitivă, cât și din cea emoțională, înțelegând, pe lângă elementele cognitive, și emoțiile umane luându-le în considerare în luarea deciziilor. Inteligența artificială umanizată prezintă caracteristici ale tuturor tipurilor de competențe (de exemplu, inteligența cognitivă, emoțională și socială), fiind capabilă să fie conștientă de sine și de sine în interacțiunile cu ceilalți.

Istoric

Prima apariție a inteligenței artificiale se regăsește în miturile grecești, cum ar fi Talos din Creta sau robotul de bronz al lui Hephaestus. Roboți umanoizi au fost construiți de Yan Shi, Eroul din Alexandria, și Al-Jazari. Mașinile simțitoare au devenit populare în ficțiune în secolele XIX și XX, cu poveștile lui Frankenstein și Roboții universali ai lui Rossum.

Logica formală a fost dezvoltată de filozofii și matematicienii din Grecia antică. Acest studiu al logicii a dus la apariția ideii de computer în secolele XIX și XX. Teoria calculului a matematicianului Alan Turing susținea că orice problemă matematică poate fi rezolvată prin procesarea cifrelor 1 și 0. Progresele din domeniul neurologiei, al teoriei informației și al ciberneticii au convins un mic grup de cercetători că un creier electronic este posibil.

Cercetarea în domeniul inteligenței artificiale a început cu adevărat cu o conferință la Dartmouth College în 1956. A fost o sesiune de brainstorming care a durat o lună și la care au participat mulți oameni interesați de inteligența artificială. În cadrul conferinței au scris programe care erau uimitoare la acea vreme, bătând oameni la dame sau rezolvând probleme de cuvinte. Departamentul Apărării a început să aloce o mulțime de bani pentru cercetarea în domeniul IA și au fost create laboratoare în întreaga lume.

Din păcate, cercetătorii au subestimat cu adevărat cât de dificile erau unele probleme. Instrumentele pe care le utilizaseră încă nu ofereau computerelor lucruri precum emoțiile sau bunul simț. Matematicianul James Lighthill a scris un raport despre inteligența artificială în care spunea că "în nicio parte a acestui domeniu descoperirile făcute până acum nu au produs impactul major care a fost promis atunci". Guvernele american și britanic au dorit să finanțeze proiecte mai productive. Finanțarea pentru cercetarea în domeniul IA a fost redusă, ceea ce a dus la o "iarnă a IA", în care s-au făcut puține cercetări.

Cercetarea în domeniul IA a reînviat în anii 1980 datorită popularității sistemelor expert, care simulează cunoștințele unui expert uman. Până în 1985, s-au cheltuit 1 miliard de dolari pentru IA. Noile computere, mai rapide, au convins guvernele american și britanic să înceapă să finanțeze din nou cercetarea în domeniul IA. Cu toate acestea, piața pentru mașinile Lisp s-a prăbușit în 1987 și finanțarea a fost din nou retrasă, începând o iarnă și mai lungă a IA.

Inteligența artificială a reînviat din nou în anii '90 și la începutul anilor 2000, fiind utilizată în mineritul de date și în diagnosticarea medicală. Acest lucru a fost posibil datorită calculatoarelor mai rapide și concentrării pe rezolvarea unor probleme mai specifice. În 1997, Deep Blue a devenit primul program de calculator care l-a învins pe campionul mondial de șah Garry Kasparov. Calculatoarele mai rapide, progresele în învățarea profundă și accesul la mai multe date au făcut ca IA să devină populară în întreaga lume. În 2011, IBM Watson i-a învins pe cei mai buni doi jucători de la Jeopardy! Brad Rutter și Ken Jennings, iar în 2016, AlphaGo de la Google l-a învins pe cel mai bun jucător de Go, Lee Sedol, de 4 ori din 5 ori.

Pagini conexe

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce este inteligența artificială (AI)?


R: Inteligența artificială (AI) este capacitatea unui program de calculator sau a unei mașini de a gândi și de a învăța. Este, de asemenea, un domeniu de studiu care încearcă să facă computerele "inteligente", făcându-le să lucreze pe cont propriu fără a fi codificate cu comenzi.

Î: Cine a inventat termenul "inteligență artificială"?


R: John McCarthy a inventat numele "inteligență artificială" în 1955.

Î: Cum definesc Andreas Kaplan și Michael Haenlein inteligența artificială?


R: Andreas Kaplan și Michael Haenlein definesc inteligența artificială ca fiind capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din aceste date și de a utiliza aceste învățături pentru a atinge obiective și sarcini specifice prin adaptare flexibilă.

Î: Care sunt unele aplicații ale inteligenței artificiale?


R: Unele aplicații ale inteligenței artificiale includ înțelegerea vorbirii umane, competiția la nivel înalt în sistemele de jocuri strategice (cum ar fi șahul și jocul Go), mașinile care se conduc singure și interpretarea de date complexe.

Î: Care este un obiectiv extrem al cercetării în domeniul IA?


R: Un obiectiv extrem al cercetării în domeniul inteligenței artificiale este crearea unor programe de calculator care pot învăța, rezolva probleme și gândi logic.

Î: Ce domenii sunt implicate în cercetarea în domeniul IA?



R: Domeniile implicate în cercetarea în domeniul inteligenței artificiale includ știința calculatoarelor, matematica, lingvistica, psihologia, neuroștiința și filosofia.

Î: În ce tipuri de inteligență artificială se clasifică Kaplan & Haenlein?



R: Kaplan & Haenlein clasifică inteligența artificială în trei tipuri diferite: inteligență artificială analitică, inspirată de oameni și umanizată.

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3