Economie politică | termenul original pentru studiul producției, a actelor de cumpărare și vânzare

Istoria timpurie

S-a dezvoltat în secolul al XVII-lea ca studiu al economiilor statelor, care a plasat teoria proprietății în teoria guvernării.

Unii economiști politici au propus teoria valorii muncii (introdusă pentru prima dată de John Locke, dezvoltată de Adam Smith și mai târziu de Karl Marx), conform căreia munca este sursa reală a valorii. Mulți economiști politici au analizat, de asemenea, dezvoltarea accelerată a tehnologiei, al cărei rol în relațiile economice și sociale a devenit din ce în ce mai important.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, termenul de "economie politică" a fost înlocuit în general cu cel de economie, folosit de cei care doreau să plaseze studiul economiei pe o bază matematică, mai degrabă decât să studieze relațiile din cadrul producției și consumului.

Astăzi

În prezent, prin economie politică se înțelege o varietate de abordări diferite, dar legate între ele, ale studiului comportamentului economic și politic, care variază de la combinarea economiei cu alte domenii, până la utilizarea unor ipoteze fundamentale diferite care le contestă pe cele ale economiei ortodoxe:

• Economia politică este cel mai frecvent utilizată pentru a se referi la studiile interdisciplinare care se bazează pe economie, drept și științe politice pentru a înțelege modul în care instituțiile politice, mediul politic și capitalismul se influențează reciproc.
• În cadrul științelor politice, termenul se referă la teoriile moderne liberale, realiste, marxiste și constructiviste privind relația dintre puterea economică și cea politică între state și în cadrul acestora. De asemenea, acest aspect îi preocupă pe studenții de istorie economică și economie instituțională.

Discipline care au legătură cu economia politică

Deoarece economia politică nu este o disciplină unificată, există o varietate de studii care utilizează acest termen, care au subiecte care se suprapun, dar puncte de vedere radical diferite.

Sociologia este studiul efectelor pe care implicarea în societate le are asupra indivizilor ca membri ai grupurilor și a modului în care acest lucru le schimbă capacitatea de funcționare. Mulți sociologi pornesc de la un cadru de relații de producție care determină relația, inspirat de Karl Marx.

Antropologia studiază adesea economia politică prin studierea relației dintre sistemul capitalist mondial și culturile locale.

Psihologia este adesea punctul de sprijin în jurul căruia se concentrează economia politică, în sensul că se ocupă de luarea deciziilor, nu ca o cutie neagră ale cărei efecte se văd doar în deciziile de preț, ci ca o sursă de studiu și, prin urmare, ca ipotezele unui model de economie politică.

Istoria, deoarece documentează schimbările de-a lungul timpului, este adesea folosită ca mijloc de argumentare în economia politică și, adesea, lucrările istorice au un cadru de economie politică pe care îl presupun sau îl argumentează ca bază pentru structura narativă.

Economia, deoarece studiază relațiile dintre activitate și preț și efectele penuriei, a luat naștere din economia politică. Este adesea folosită în economia politică pentru a argumenta efectele politicilor și pentru a studia rezultatele acțiunilor și se află adesea în opoziție cu economia politică, în sensul că mulți, dacă nu majoritatea economiștilor practicanți consideră că economia politică este un obstacol în calea funcționării forțelor economice. Din punctul de vedere al economiei politice, economia este o ramură a întregului studiu, iar economia are la bază o teorie a economiei politice care ar trebui să fie deschisă examinării.

Dreptul, deoarece se referă la crearea de politici sau la medierea scopurilor politice prin acte politice care au rezultate individuale specifice, este văzut, în economia politică, atât ca capital politic și infrastructură socială, pe de o parte, cât și ca rezultat al sociologiei unei societăți, pe de altă parte.

Economia constituțională este subdisciplina academică a economiei și constituționalismului. Este adesea descrisă ca fiind "analiza economică a dreptului constituțional". Economia constituțională încearcă să explice selecția diferitelor norme constituționale "care limitează alegerile și activitățile agențiilor economice și politice". Această abordare este diferită de cea a economiei tradiționale. De asemenea, economia constituțională studiază în ce măsură deciziile economice ale statului sunt în concordanță cu drepturile economice constituționale existente ale cetățenilor săi." De exemplu, distribuirea corectă a resurselor economice și financiare ale statului este o mare problemă pentru fiecare națiune. Economia constituțională ajută la găsirea unui mecanism legal pentru a rezolva această problemă.

Ecologia este deseori implicată în economia politică, deoarece activitatea umană este unul dintre cele mai mari efecte asupra mediului și deoarece adecvarea mediului pentru ființele umane este una dintre preocupările centrale ale majorității oamenilor. Efectele ecologice ale activității economice asupra mediului au stimulat crearea unui mare număr de cercetări care studiază mijloacele de schimbare a echilibrului stimulentelor din economia de piață. Aceste lucrări sunt deosebit de controversate în interacțiunea lor cu economia, deoarece pun sub semnul întrebării ipotezele econometrice fundamentale ale economiei de piață și validitatea lor de bază.

Pagini conexe

• Alexander Hamilton
• Buget
• Constituția
• Economie constituțională
• Economist
• Economie
• Științe politice
• Capital social
• Analizați