Drept

Legea este un set de reguli stabilite de un anumit stat în scopul menținerii păcii și securității societății.

Instanțele de judecată sau poliția pot aplica acest sistem de reguli și îi pot pedepsi pe cei care încalcă legile, de exemplu prin plata unei amenzi sau a unei alte pedepse, inclusiv închisoarea. În societățile antice, legile erau scrise de conducători, pentru a stabili reguli privind modul în care oamenii pot trăi, lucra și face afaceri între ei. Dar de multe ori în istorie, atunci când legile au avut o bază falsă pentru a avantaja câțiva în detrimentul societății, au dus la conflicte. Pentru a preveni acest lucru, în cele mai multe țări din prezent, legile sunt scrise și votate de grupuri de politicieni într-un organ legislativ, cum ar fi un parlament sau un congres, aleși (aleși) de către popoarele guvernate. Țările de astăzi au o constituție pentru cadrul general al societății și elaborează alte legi, după cum este necesar, pentru chestiuni de detaliu. Membrii societății au, în general, suficientă libertate în cadrul tuturor lucrurilor legale pe care pot alege să le facă. O activitate este ilegală dacă încalcă o lege sau nu respectă legile.

Un cod juridic este un cod scris de legi care se aplică. Acesta se poate referi la lucruri precum poliția, tribunalele sau pedepsele. Un avocat, jurist sau avocat este un profesionist care studiază și argumentează normele de drept. În Statele Unite, există două tipuri de avocați - avocații "transcriitori", care scriu contracte, și "litigatori", care merg în instanță. În Regatul Unit, acești profesioniști se numesc solicitors și, respectiv, barristers.

Statul de drept este legea care spune că guvernul își poate folosi puterea în mod legal numai în modul în care guvernul și poporul sunt de acord. Aceasta limitează puterile pe care le are un guvern, așa cum s-a convenit în constituția unei țări. Statul de drept previne dictatura și protejează drepturile oamenilor. Atunci când liderii aplică codul juridic în mod onest, chiar și pe ei înșiși și pe prietenii lor, acesta este un exemplu de respectare a statului de drept. "Statul de drept", scria filozoful grec antic Aristotel în anul 350 î.Hr. "este mai bun decât domnia oricărui individ".

Cultura este, de obicei, o sursă majoră a principiilor care stau la baza multor legi, iar oamenii tind, de asemenea, să aibă încredere în ideile bazate pe obiceiurile familiale și sociale. În multe țări de-a lungul istoriei, religia și cărțile religioase precum Vedele, Biblia sau Coranul au fost o sursă majoră de legi.

Tipuri de legi

  • Dreptul contractual stabilește norme privind acordurile de vânzare și cumpărare de bunuri și servicii.
  • Dreptul medical stabilește reguli și orientări pentru cadrele medicale, dar și drepturile medicale ale pacientului.
    • Privilegiul medic-pacient protejează conversațiile private ale pacientului cu un medic (doctor) și se extinde, de asemenea, la informațiile personale (cum ar fi datele de contact) împărtășite cu personalul medical.
  • Dreptul de proprietate stabilește drepturile și obligațiile pe care le are o persoană atunci când cumpără, vinde sau închiriază case și terenuri (denumite bunuri imobile sau bunuri de patrimoniu) și obiecte (denumite bunuri personale).
    • Dreptul proprietății intelectuale (PI) se referă la drepturile pe care le au oamenii asupra lucrurilor pe care le creează, cum ar fi arta, muzica și literatura. Acest drept se numește drept de autor. De asemenea, protejează invențiile pe care le fac oamenii, printr-un tip de lege numit brevet. De asemenea, se referă la drepturile pe care oamenii le au asupra numelor unei companii sau asupra unei mărci sau a unui logo distinctiv. Aceasta se numește marcă comercială.
  • Dreptul fiduciar (dreptul afacerilor) stabilește normele aplicabile banilor care sunt plasați într-o investiție, cum ar fi fondurile de pensii pe care oamenii le economisesc pentru pensionare. Acesta implică mai multe tipuri diferite de drept, inclusiv dreptul administrativ și dreptul de proprietate.
  • Legea privind răspunderea civilă delictuală îi ajută pe oameni să ceară despăgubiri (rambursări) atunci când cineva îi rănește sau le afectează proprietatea.
  • Dreptul penal este folosit de guvern pentru a împiedica oamenii să încalce legile și pentru a-i pedepsi pe cei care le încalcă.
  • Dreptul constituțional se referă la drepturile importante ale guvernului și la relația acestuia cu poporul. Acesta implică, în principal, interpretarea unei constituții, inclusiv aspecte precum separarea puterilor diferitelor ramuri ale guvernului.
    • O hotărâre judecătorească este o proclamație oficială a unui judecător care definește și autorizează efectuarea anumitor pași pentru una sau mai multe părți la un caz.
  • Dreptul administrativ este utilizat de cetățenii obișnuiți care doresc să conteste deciziile luate de guverne. Acesta implică, de asemenea, lucruri precum regulamentele și funcționarea agențiilor administrative.
  • Dreptul internațional este utilizat pentru a stabili reguli privind modul în care țările pot acționa în domenii precum comerțul, mediul înconjurător sau acțiunile militare. Convențiile de la Geneva privind desfășurarea războiului și Pactul Roerich sunt exemple de drept internațional.
  • Obiceiurile și tradițiile sunt practici adoptate și acceptate pe scară largă într-o societate, dar care, adesea, nu se regăsesc în formă scrisă. Obiceiurile și tradițiile pot fi aplicate în instanțe și sunt uneori considerate ca făcând parte din raționamentul juridic în chestiunile soluționate în instanțe. În unele societăți și culturi, toată legea este sau a fost reprezentată de obiceiuri și tradiții, deși acest lucru este din ce în ce mai rar, deși există unele părți ale lumii în care obiceiurile și tradițiile sunt încă obligatorii sau chiar reprezintă forma predominantă de drept, de exemplu în cazul teritoriilor tribale sau al statelor eșuate.

Tipuri de legi

  • Dreptul contractual stabilește norme privind acordurile de vânzare și cumpărare de bunuri și servicii.
  • Dreptul medical stabilește reguli și orientări pentru cadrele medicale, dar și drepturile medicale ale pacientului.
    • Privilegiul medic-pacient protejează conversațiile private ale pacientului cu un medic (doctor) și se extinde, de asemenea, la informațiile personale (cum ar fi datele de contact) împărtășite cu personalul medical.
  • Dreptul de proprietate stabilește drepturile și obligațiile pe care le are o persoană atunci când cumpără, vinde sau închiriază case și terenuri (denumite bunuri imobile sau bunuri de patrimoniu) și obiecte (denumite bunuri personale).
    • Dreptul proprietății intelectuale (PI) se referă la drepturile pe care le au oamenii asupra lucrurilor pe care le creează, cum ar fi arta, muzica și literatura. Acest drept se numește drept de autor. De asemenea, protejează invențiile pe care le fac oamenii, printr-un tip de lege numit brevet. De asemenea, se referă la drepturile pe care oamenii le au asupra numelor unei companii sau asupra unei mărci sau a unui logo distinctiv. Aceasta se numește marcă comercială.
  • Dreptul fiduciar (dreptul afacerilor) stabilește normele aplicabile banilor care sunt plasați într-o investiție, cum ar fi fondurile de pensii pe care oamenii le economisesc pentru pensionare. Acesta implică mai multe tipuri diferite de drept, inclusiv dreptul administrativ și dreptul de proprietate.
  • Legea privind răspunderea civilă delictuală îi ajută pe oameni să ceară despăgubiri (rambursări) atunci când cineva îi rănește sau le afectează proprietatea.
  • Dreptul penal este folosit de guvern pentru a împiedica oamenii să încalce legile și pentru a-i pedepsi pe cei care le încalcă.
  • Dreptul constituțional se referă la drepturile importante ale guvernului și la relația acestuia cu poporul. Acesta implică, în principal, interpretarea unei constituții, inclusiv aspecte precum separarea puterilor diferitelor ramuri ale guvernului.
    • O hotărâre judecătorească este o proclamație oficială a unui judecător care definește și autorizează efectuarea anumitor pași pentru una sau mai multe părți la un caz.
  • Dreptul administrativ este utilizat de cetățenii obișnuiți care doresc să conteste deciziile luate de guverne. Acesta implică, de asemenea, lucruri precum regulamentele și funcționarea agențiilor administrative.
  • Dreptul internațional este utilizat pentru a stabili reguli privind modul în care țările pot acționa în domenii precum comerțul, mediul înconjurător sau acțiunile militare. Convențiile de la Geneva privind desfășurarea războiului și Pactul Roerich sunt exemple de drept internațional.
  • Obiceiurile și tradițiile sunt practici adoptate și acceptate pe scară largă într-o societate, dar care, adesea, nu se regăsesc în formă scrisă. Obiceiurile și tradițiile pot fi aplicate în instanțe și sunt uneori considerate ca făcând parte din raționamentul juridic în chestiunile soluționate în instanțe. În unele societăți și culturi, toată legea este sau a fost reprezentată de obiceiuri și tradiții, deși acest lucru este din ce în ce mai rar, deși există unele părți ale lumii în care obiceiurile și tradițiile sunt încă obligatorii sau chiar reprezintă forma predominantă de drept, de exemplu în cazul teritoriilor tribale sau al statelor eșuate.

Drept civil și common law

Dreptul civil este sistemul juridic utilizat în prezent în majoritatea țărilor din întreaga lume. Dreptul civil se bazează pe legislația care se regăsește în constituții sau în statute adoptate de guvern. Partea secundară a dreptului civil este reprezentată de abordările juridice care fac parte din cutumă. În guvernele de drept civil, judecătorii nu au, în general, prea multă putere, iar majoritatea legilor și a precedentelor juridice sunt create de către membrii parlamentului.

Common law se bazează pe deciziile luate de judecători în cauze anterioare. Provine din Anglia și a devenit parte din aproape toate țările care au aparținut Imperiului Britanic, cu excepția Maltei, Scoției, statului american Louisiana și a provinciei canadiene Quebec. Este, de asemenea, forma de drept predominantă în Statele Unite, unde multe legi, numite statute, sunt scrise de Congres, dar există mult mai multe norme juridice rezultate din deciziile instanțelor. Common law și-a avut începuturile în Evul Mediu, când regele Ioan a fost forțat de baronii săi să semneze un document numit Magna Carta.

Drept civil și common law

Dreptul civil este sistemul juridic utilizat în prezent în majoritatea țărilor din întreaga lume. Dreptul civil se bazează pe legislația care se regăsește în constituții sau în statute adoptate de guvern. Partea secundară a dreptului civil este reprezentată de abordările juridice care fac parte din cutumă. În guvernele de drept civil, judecătorii nu au, în general, prea multă putere, iar majoritatea legilor și a precedentelor juridice sunt create de către membrii parlamentului.

Common law se bazează pe deciziile luate de judecători în cauze anterioare. Provine din Anglia și a devenit parte din aproape toate țările care au aparținut Imperiului Britanic, cu excepția Maltei, Scoției, statului american Louisiana și a provinciei canadiene Quebec. Este, de asemenea, forma de drept predominantă în Statele Unite, unde multe legi, numite statute, sunt scrise de Congres, dar există mult mai multe norme juridice rezultate din deciziile instanțelor. Common law și-a avut începuturile în Evul Mediu, când regele Ioan a fost forțat de baronii săi să semneze un document numit Magna Carta.

Legea religioasă

Legea religioasă este legea bazată pe credințe sau cărți religioase. Printre exemple se numără Halakha evreiască, Sharia islamică și dreptul canonic creștin.

Până în anii 1700, Sharia a fost principalul sistem juridic din lumea musulmană. În unele țări musulmane, cum ar fi Arabia Saudită și Iran, întregul sistem juridic se bazează încă pe Sharia. Legea islamică este adesea criticată deoarece prevede adesea pedepse aspre pentru infracțiuni. O critică serioasă este hotărârea Curții Europene conform căreia "sharia este incompatibilă cu principiile fundamentale ale democrației".

Partidul turc Refah, care susține "pluralitatea sistemelor juridice, bazate pe religie", a fost declarat în contradicție cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a decis că planul Refah ar "elimina rolul statului de garant al drepturilor și libertăților individuale" și "încalcă principiul nediscriminării între indivizi în ceea ce privește exercitarea libertăților publice, care este unul dintre principiile fundamentale ale democrației".

Legea religioasă

Legea religioasă este legea bazată pe credințe sau cărți religioase. Printre exemple se numără Halakha evreiască, Sharia islamică și dreptul canonic creștin.

Până în anii 1700, Sharia a fost principalul sistem juridic din lumea musulmană. În unele țări musulmane, cum ar fi Arabia Saudită și Iran, întregul sistem juridic se bazează încă pe Sharia. Legea islamică este adesea criticată deoarece prevede adesea pedepse aspre pentru infracțiuni. O critică serioasă este hotărârea Curții Europene conform căreia "sharia este incompatibilă cu principiile fundamentale ale democrației".

Partidul turc Refah, care susține "pluralitatea sistemelor juridice, bazate pe religie", a fost declarat în contradicție cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a decis că planul Refah ar "elimina rolul statului de garant al drepturilor și libertăților individuale" și "încalcă principiul nediscriminării între indivizi în ceea ce privește exercitarea libertăților publice, care este unul dintre principiile fundamentale ale democrației".

Istoria dreptului

Istoria dreptului este strâns legată de dezvoltarea civilizațiilor umane. Dreptul egiptean antic s-a dezvoltat în anul 3000 î.Hr. În 1760 î.Hr. regele Hammurabi a luat legea babiloniană antică, a organizat-o și a pus-o să fie dăltuită în piatră pentru ca publicul să o vadă în piață. Aceste legi au devenit cunoscute sub numele de Codul lui Hammurabi.

Tora din Vechiul Testament este un vechi corp de legi. A fost scrisă în jurul anului 1280 î.Hr. Are reguli morale, cum ar fi cele zece porunci, care le spun oamenilor ce lucruri nu sunt permise. Uneori, oamenii încearcă să schimbe legea. De exemplu, dacă prostituția este ilegală, ei încearcă să o facă legală.

Istoria dreptului

Istoria dreptului este strâns legată de dezvoltarea civilizațiilor umane. Dreptul egiptean antic s-a dezvoltat în anul 3000 î.Hr. În 1760 î.Hr. regele Hammurabi a luat legea babiloniană antică, a organizat-o și a pus-o să fie dăltuită în piatră pentru ca publicul să o vadă în piață. Aceste legi au devenit cunoscute sub numele de Codul lui Hammurabi.

Tora din Vechiul Testament este un vechi corp de legi. A fost scrisă în jurul anului 1280 î.Hr. Are reguli morale, cum ar fi cele zece porunci, care le spun oamenilor ce lucruri nu sunt permise. Uneori, oamenii încearcă să schimbe legea. De exemplu, dacă prostituția este ilegală, ei încearcă să o facă legală.

Legislatura

În democrații, populația unei țări alege, de obicei, persoane numite politicieni care să îi reprezinte în cadrul unui legislativ. Printre exemplele de legislaturi se numără Camerele Parlamentului din Londra, Congresul din Washington, D.C., Bundestagul din Berlin, Duma din Moscova și Adunarea Națională din Paris. Majoritatea legislaturilor au două camere sau camere, o "cameră inferioară" și o "cameră superioară". Pentru a adopta o lege, o majoritate a deputaților trebuie să voteze pentru un proiect de lege în fiecare cameră. Legislativul este ramura guvernamentală care redactează legile și votează dacă acestea vor fi aprobate sau nu.

Legislatura

În democrații, populația unei țări alege, de obicei, persoane numite politicieni care să îi reprezinte în cadrul unui legislativ. Printre exemplele de legislaturi se numără Camerele Parlamentului din Londra, Congresul din Washington, D.C., Bundestagul din Berlin, Duma din Moscova și Adunarea Națională din Paris. Majoritatea legislaturilor au două camere sau camere, o "cameră inferioară" și o "cameră superioară". Pentru a adopta o lege, o majoritate a deputaților trebuie să voteze pentru un proiect de lege în fiecare cameră. Legislativul este ramura guvernamentală care redactează legile și votează dacă acestea vor fi aprobate sau nu.

Sistemul judiciar

Sistemul judiciar este un grup de judecători care soluționează litigiile dintre oameni și stabilesc dacă persoanele acuzate de infracțiuni sunt vinovate. În unele jurisdicții, judecătorul nu constată vinovăția sau nevinovăția, ci îndrumă un juriu, cum să interpreteze faptele din punct de vedere juridic, dar juriul stabilește faptele pe baza probelor care îi sunt prezentate și constată vinovăția sau nevinovăția persoanei acuzate. Majoritatea țărilor cu sisteme de common law și de drept civil au un sistem de curți de apel, până la o autoritate supremă, cum ar fi Curtea Supremă sau Înalta Curte. Instanțele supreme au, de obicei, puterea de a elimina legile care sunt neconstituționale (care contravin Constituției).

Sistemul judiciar

Sistemul judiciar este un grup de judecători care soluționează litigiile dintre oameni și stabilesc dacă persoanele acuzate de infracțiuni sunt vinovate. În unele jurisdicții, judecătorul nu constată vinovăția sau nevinovăția, ci îndrumă un juriu, cum să interpreteze faptele din punct de vedere juridic, dar juriul stabilește faptele pe baza probelor care îi sunt prezentate și constată vinovăția sau nevinovăția persoanei acuzate. Majoritatea țărilor cu sisteme de common law și de drept civil au un sistem de curți de apel, până la o autoritate supremă, cum ar fi Curtea Supremă sau Înalta Curte. Instanțele supreme au, de obicei, puterea de a elimina legile care sunt neconstituționale (care contravin Constituției).

Executiv (guvern) și șef de stat

Executivul este centrul de conducere al autorității politice. În majoritatea țărilor democratice, executivul este ales dintre persoanele care fac parte din legislativul țării. Acest grup de persoane alese se numește cabinet. În Franța, SUA și Rusia, ramura executivă are un președinte care există separat de legislativul.

Executivul propune noi legi și încheie acorduri cu alte țări. De asemenea, executivul controlează de obicei armata, poliția și birocrația. Executivul selectează miniștri sau secretari de stat pentru a controla departamente precum departamentul de sănătate sau departamentul de justiție.

În multe jurisdicții, șeful statului nu participă la guvernarea zilnică a jurisdicției și are un rol în mare măsură ceremonial. Acesta este cazul multor națiuni din Commonwealth, unde șeful statului, de obicei un guvernator, acționează aproape exclusiv "la sfatul" șefului executivului (de exemplu, prim-ministrul, primul ministru sau premierul). Principalul rol juridic al șefului de stat în aceste jurisdicții este acela de a acționa ca un control sau un echilibru față de executiv, deoarece șeful statului are puterea, rar exercitată, de a dizolva legislativul, de a convoca alegeri și de a demite miniștrii.

Executiv (guvern) și șef de stat

Executivul este centrul de conducere al autorității politice. În majoritatea țărilor democratice, executivul este ales dintre persoanele care fac parte din legislativul țării. Acest grup de persoane alese se numește cabinet. În Franța, SUA și Rusia, ramura executivă are un președinte care există separat de legislativul.

Executivul propune noi legi și încheie acorduri cu alte țări. De asemenea, executivul controlează de obicei armata, poliția și birocrația. Executivul selectează miniștri sau secretari de stat pentru a controla departamente precum departamentul de sănătate sau departamentul de justiție.

În multe jurisdicții, șeful statului nu participă la guvernarea zilnică a jurisdicției și are un rol în mare măsură ceremonial. Acesta este cazul multor națiuni din Commonwealth, unde șeful statului, de obicei un guvernator, acționează aproape exclusiv "la sfatul" șefului executivului (de exemplu, prim-ministrul, primul ministru sau premierul). Principalul rol juridic al șefului de stat în aceste jurisdicții este acela de a acționa ca un control sau un echilibru față de executiv, deoarece șeful statului are puterea, rar exercitată, de a dizolva legislativul, de a convoca alegeri și de a demite miniștrii.

Alte părți ale sistemului juridic

Poliția pune în aplicare legile penale prin arestarea persoanelor suspectate de încălcarea legii. Birocrații sunt lucrătorii guvernamentali și organizațiile guvernamentale care lucrează pentru guvern. Birocrații lucrează în cadrul unui sistem de reguli și își iau deciziile în scris.

Avocații sunt oameni care au învățat despre legi. Avocații oferă oamenilor sfaturi cu privire la drepturile și obligațiile lor legale și îi reprezintă în instanță. Pentru a deveni avocat, o persoană trebuie să urmeze un program universitar de doi sau trei ani la o facultate de drept și să promoveze un examen de admitere. Avocații lucrează în firme de avocatură, pentru guvern, pentru companii sau pe cont propriu.

Societatea civilă este formată din persoane și grupuri care nu fac parte din guvern și care încearcă să protejeze oamenii împotriva încălcării drepturilor omului și să protejeze libertatea de exprimare și alte drepturi individuale. Printre organizațiile care fac parte din societatea civilă se numără partidele politice, cluburile de dezbateri, sindicatele, organizațiile pentru drepturile omului, ziarele și organizațiile caritabile.

"Corporațiile se numără printre organizațiile care folosesc sistemul juridic pentru a-și promova obiectivele. Ca și celelalte, ele folosesc mijloace precum donațiile pentru campanii și publicitatea pentru a convinge oamenii că au dreptate. Corporațiile se angajează, de asemenea, în comerț și creează lucruri noi, cum ar fi automobilele, vaporizatoarele/țigările electronice și vehiculele aeriene fără pilot (adică "dronele"), pe care vechile legi nu sunt bine echipate pentru a le face față. Corporațiile se folosesc, de asemenea, de un set de reguli și regulamente pentru a se asigura că angajații le rămân loiali (de obicei prezentate într-un contract legal) și că orice nesupunere față de aceste reguli este considerată necivilizată și, prin urmare, constituie un motiv de concediere imediată.

Alte părți ale sistemului juridic

Poliția pune în aplicare legile penale prin arestarea persoanelor suspectate de încălcarea legii. Birocrații sunt lucrătorii guvernamentali și organizațiile guvernamentale care lucrează pentru guvern. Birocrații lucrează în cadrul unui sistem de reguli și își iau deciziile în scris.

Avocații sunt oameni care au învățat despre legi. Avocații oferă oamenilor sfaturi cu privire la drepturile și obligațiile lor legale și îi reprezintă în instanță. Pentru a deveni avocat, o persoană trebuie să urmeze un program universitar de doi sau trei ani la o facultate de drept și să promoveze un examen de admitere. Avocații lucrează în firme de avocatură, pentru guvern, pentru companii sau pe cont propriu.

Societatea civilă este formată din persoane și grupuri care nu fac parte din guvern și care încearcă să protejeze oamenii împotriva încălcării drepturilor omului și să protejeze libertatea de exprimare și alte drepturi individuale. Printre organizațiile care fac parte din societatea civilă se numără partidele politice, cluburile de dezbateri, sindicatele, organizațiile pentru drepturile omului, ziarele și organizațiile caritabile.

"Corporațiile se numără printre organizațiile care folosesc sistemul juridic pentru a-și promova obiectivele. Ca și celelalte, ele folosesc mijloace precum donațiile pentru campanii și publicitatea pentru a convinge oamenii că au dreptate. Corporațiile se angajează, de asemenea, în comerț și creează lucruri noi, cum ar fi automobilele, vaporizatoarele/țigările electronice și vehiculele aeriene fără pilot (adică "dronele"), pe care vechile legi nu sunt bine echipate pentru a le face față. Corporațiile se folosesc, de asemenea, de un set de reguli și regulamente pentru a se asigura că angajații le rămân loiali (de obicei prezentate într-un contract legal) și că orice nesupunere față de aceste reguli este considerată necivilizată și, prin urmare, constituie un motiv de concediere imediată.

Pagini conexe

Pagini conexe

Întrebări și răspunsuri

Î: Ce este o lege?


R: O lege este un set de reguli stabilite de un anumit loc sau de o anumită autoritate cu scopul de a menține pacea și siguranța societății.

Î: Cum sunt aplicate legile?


R: Instanțele de judecată sau poliția pot aplica acest set de reguli și pot pedepsi persoanele care încalcă legile, de exemplu prin plata unor amenzi sau alte pedepse, cum ar fi închisoarea.

Î: Cine scrie legile în societățile moderne?


R: În majoritatea țărilor de astăzi, legile sunt redactate și votate de grupuri de politicieni din cadrul legislaturilor, cum ar fi parlamentul sau congresul, care sunt aleși (aleși) de către poporul care guvernează.

Î: Care este un exemplu de stat de drept?


R: Atunci când liderii aplică legea în mod onest, chiar și pentru ei înșiși și pentru prietenii lor, acesta este un exemplu de stat de drept.

Î: Unde joacă cultura un rol în statul de drept?


R: Cultura este, de obicei, o sursă importantă a principiilor care stau la baza multor legi, iar oamenii tind, de asemenea, să se bazeze pe idei bazate pe obiceiurile familiale și sociale.

Î: Ce rol a jucat religia în elaborarea legilor de-a lungul istoriei?


R: În multe țări de-a lungul istoriei, religia și cărțile religioase, cum ar fi Vedele, Biblia sau Coranul, au reprezentat o sursă importantă de drept.

Î: Ce a spus Aristotel despre statul de drept?



R: "Statul de drept", scria Aristotel în 350 î.Hr., "este mai bun decât statul de drept al oricărui individ".

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3