Alfabetul thai

Sistemul de scriere s-a bazat pe vechea scriere khmeră, dar a suferit modificări deoarece aceasta nu prezenta tonurile, care reprezentau o parte importantă a limbii thailandeze. Pentru ca sistemul de scriere să fie potrivit pentru limba thailandeză, scrierea thailandeză a adăugat litere noi și markeri de ton care să arate tonul unui cuvânt. Acesta a fost primul sistem de scriere cunoscut în lume care arată tonurile unui cuvânt. Chiar dacă sistemul de scriere chinezesc exista înainte de inventarea scrierii thailandeze și chiar dacă chineza era o limbă tonală la acea vreme, nu a existat niciun sistem de scriere care să arate tonurile cuvintelor chinezești până mult mai târziu. Prima dată când limba chineză va fi scrisă folosind alfabetul latin și markeri de tonalitate a fost dicționarul portughez-chinezesc scris de Matteo Ricci și Lazzaro Cattanero, redactat în jurul secolului al XVI-lea.

Thailandeza are 44 de litere consonante, 32 de markere și combinații de vocale și 4 markere tonale. Astfel, numărul total de litere din thailandeză este de 80, unul dintre cele mai mari din toate sistemele de scriere bazate pe sunete utilizate pentru o limbă vie. În ciuda faptului că are atât de multe litere consonantice, numărul de sunete consonantice este de fapt mult mai mic, cu 21 de sunete consonantice. De exemplu, digraful "th" folosit în RTGS, care ar fi opritorul alveolar aspirat (scris ca [tʰ] în IPA), poate fi scris în șase moduri diferite: ฐ,ฑ,ฒ,ถ,ท, sau ธ. Acest lucru se datorează faptului că literele folosite în cuvânt vor decide ce ton are un cuvânt și dacă cuvintele sunt sau nu cuvinte de împrumut.

Limba thailandeză are cinci tonuri: mediu, înalt, scăzut, ascendent și descendent, iar cititorul trebuie să își dea seama ce ton are o silabă pe baza clasei de consoane, dacă este o silabă vie (ceea ce înseamnă că se termină cu o consoană vocalizată sau o vocală lungă) sau o silabă moartă (ceea ce înseamnă că se termină cu o consoană fără voce sau o vocală scurtă) și dacă vocala este lungă sau scurtă. Atunci când o silabă are un marker de ton, trebuie să se aplice reguli diferite, pe lângă cele deja scrise mai sus.

Thai a împrumutat unele litere din împrumuturi din sanscrită și pali. Multe dintre aceste litere sună sau se auzeau diferit în limbile din care proveneau, dar acum au aceeași pronunție ca și alte sunete thailandeze. Literele împrumutate din sanscrită și pali sunt folosite doar pentru a scrie aceleași cuvinte împrumutate din aceleași limbi.

Cuvintele thailandeze au o relație complicată între ortografie și pronunția lor. Multe dintre literele de astăzi au sunete diferite față de momentul în care au fost folosite pentru prima dată. În timp ce multe cuvinte thailandeze au markeri de ton care arată tonul unui cuvânt, multe nu au. Cu toate acestea, cuvântul va avea totuși un ton, iar pentru cuvintele care nu au markeri de ton, se poate totuși afla tonul după clasa consoanei (înaltă, medie sau joasă), dacă silaba este o silabă vie sau moartă și lungimea vocalei. În timp ce, în trecut, diferitele clase de consoane formau foneme diferite, sau sunete distincte, în prezent acestea sunt diferențiate prin tonurile pe care le au cuvintele.

Alte dificultăți includ litere mute și mutații de consoane. În cazul literelor mute, cuvântul chanthra (scris ca จันททร์ în thailandeză) ar fi pronunțat chan atunci când este rostit. Observați că sufixul -thra, scris ca ทร์ în thailandeză, lipsește în grafia fonetică. Acest lucru se datorează faptului că ortografia thailandeză se bazează pe ortografia sanscrită a cuvântului, limba din care provine cuvântul. Multe cuvinte împrumutate în thailandeză se bazează pe regulile de ortografie ale limbii din care provin, mai degrabă decât pe pronunția lor în thailandeză. De asemenea, cuvintele thailandeze nu se pot termina cu nicio consoană care să nu fie o consoană nazală, o semivocală sau o oprire fără voce, consoanele finale care nu sunt niciuna dintre acestea suferă mutații pentru a putea deveni pronunțabile în thailandeză. De exemplu, cuvântul wat (care înseamnă "templu") se scrie wad (scris ca วัด în thailandeză), dar deoarece -d, sau ด, este un stop alveolar vocea, trebuie pronunțat ca stop alveolar fără voce -t. De asemenea, numele Bhumibol (scris ca ภูมิพล în thailandeză) se pronunță ca Phumiphon. Aproximantul lateral alveolar -l ,sau ล, trebuie pronunțat ca nazal alveolar -n. Cuvântul împrumutat din engleză bus (scris ca บัส în thailandeză) se pronunță bat în thailandeză. Fricativa alveolară fără voce -s , sau ส, trebuie pronunțată ca stop alveolar fără voce -t.

1. ↑ "thai-language.com - Prezentare generală". www.thai-language.com. Retrieved 2020-04-07.