Un solvent este o substanță care devine o soluție prin dizolvarea unui solut solid, lichid sau gazos. Un solvent este de obicei un lichid, dar poate fi și un solid sau un gaz. Cel mai frecvent solvent din viața de zi cu zi este apa.

Majoritatea celorlalți solvenți utilizați în mod obișnuit sunt substanțe chimice organice (care conțin carbon). Aceștia se numesc solvenți organici. Solvenții au, de obicei, un punct de fierbere scăzut și se evaporă cu ușurință sau pot fi eliminați prin distilare, lăsând astfel în urmă substanța dizolvată. Prin urmare, solvenții nu trebuie să reacționeze chimic cu compușii dizolvați - trebuie să fie inerți. Solvenții pot fi, de asemenea, utilizați pentru a extrage compușii solubili dintr-un amestec, cel mai frecvent exemplu fiind prepararea cafelei sau a ceaiului cu apă fierbinte. Solvenții sunt, de obicei, lichide clare și incolore și mulți au un miros caracteristic. Concentrația unei soluții reprezintă cantitatea de compus care este dizolvată într-un anumit volum de solvent. Solubilitatea este cantitatea maximă de compus care este solubilă într-un anumit volum de solvent la o anumită temperatură.

Solvenții organici sunt utilizați în mod obișnuit la curățarea uscată (de exemplu, tetracloroetilenă), ca diluanți pentru vopsele (de exemplu, toluen, terebentină), ca dizolvanți de lac de unghii și solvenți pentru lipici (acetonă, acetat de metil, acetat de etil), în îndepărtarea petelor (de exemplu, hexan, eter de petrol), în detergenți (terpene de citrice), în parfumuri (etanol) și în sinteze chimice. Solvenții anorganici sunt folosiți în cercetarea chimică și în câteva procese tehnologice.