Termenul de victorie decisivă se referă la o victorie militară care decide o chestiune sau un conflict. O victorie decisivă trebuie să aibă un rezultat pozitiv pentru învingător și să creeze o stare de pace între cele două state beligerante. Prin comparație, o victorie neconcludentă este cea în care una dintre părți a câștigat, dar problemele dintre ele nu sunt rezolvate. Un obiectiv dezirabil pentru toate armatele care luptă în războaie convenționale este o victorie rapidă și decisivă cu puține victime. De exemplu, în Războiul de Șase Zile care a început la 5 iunie 1967, Forțele de Apărare ale Israelului (FDI) au obținut o victorie decisivă asupra armatelor combinate ale Egiptului, Siriei și Iordaniei. Acest lucru a stabilit Israelul ca putere regională în Orientul Mijlociu, cu aproximativ șase ani de pace. În timpul Războiului Rece (1947-1991), ideea unei victorii decisive (sau a oricărei victorii) părea depășită. În schimb, teoria războiului limitat părea mai practică în epoca armelor nucleare, deoarece nu ar fi escaladat într-un război la scară largă care ar fi dus la o distrugere reciprocă asigurată.