Avertismentul Miranda

Criminalitate

În cauza Miranda vs. Arizona, un bărbat pe nume Ernesto Miranda a mărturisit că a violat și ucis o fată de 17 ani. Miranda a fost condamnat și trimis la închisoare. Cu toate acestea, el și avocații săi au făcut apel împotriva condamnării sale până la Curtea Supremă. Aceștia au susținut că mărturisirea lui Miranda nu ar fi trebuit să fie folosită ca probă deoarece:

• Poliția nu i-a spus niciodată că are dreptul la un avocat.
• Poliția nu i-a spus niciodată că are "dreptul de a păstra tăcerea" (dreptul de a refuza să răspundă la întrebări). Acesta se numește "dreptul de a nu se autoincrimina" (dreptul de a nu spune nimic care să dovedească faptul că ați comis o infracțiune). Acesta este protejat de cel de-al cincilea amendament.

Hotărârea Curții Supreme de Justiție

Al șaselea amendament protejează dreptul la un avocat, dar Curtea Supremă tocmai luase recent două decizii de referință cu privire la acest drept. În 1963, Curtea a decis în cauza Gideon v. Wainwright, 372 U.S. 335 (1963), că orice persoană judecată pentru o infracțiune are dreptul la un avocat. În cazul în care persoana respectivă nu putea plăti un avocat, statul trebuia să îi desemneze un avocat gratuit. În anul următor, Curtea a hotărât într-un alt caz de referință, Escobedo v. Illinois, 378 U.S. 478 (1964), că orice persoană suspectată de o infracțiune are dreptul de a fi însoțită de un avocat în timp ce este interogată de poliție.

Curtea Supremă a decis că poliția a obținut mărturisirea lui Miranda prin ignorarea drepturilor sale și a anulat condamnarea lui Miranda. (Miranda a fost judecat din nou și, chiar și fără mărturisirea ca probă, a fost condamnat din nou).

De asemenea, Curtea a decis că poliția trebuie să se asigure că suspecții își cunosc și înțeleg drepturile înainte de a fi interogați. Mai exact, poliția trebuie să ofere un "avertisment Miranda" care să le spună suspecților că au aceste drepturi:

• Dreptul de a refuza să răspundă la orice întrebare ("dreptul de a păstra tăcerea")
• Dreptul de a avea un avocat (inclusiv un avocat din oficiu - un avocat gratuit, dacă suspectul nu poate plăti un avocat)

Un exemplu de avertisment Miranda folosit frecvent în Statele Unite este:

Mulți oameni din întreaga lume cunosc aceste cuvinte de la televizor și se gândesc la acestea ca la "avertismentul Miranda". Cu toate acestea, nu există o singură versiune a avertismentului Miranda. Diferite persoane, departamente de poliție și state folosesc cuvinte diferite. Curtea Supremă a declarat că cuvintele se pot schimba, atâta timp cât există cele patru părți de bază ale avertismentului. În engleză simplă, acestea sunt:

1. Suspectul are "dreptul de a păstra tăcerea". Acesta nu este obligat să spună nimic și poate refuza să răspundă la orice întrebare.
2. Tot ceea ce spune suspectul în legătură cu o infracțiune poate fi folosit ca probă în instanță pentru a dovedi vinovăția acestuia.
3. Suspectul are dreptul de a avea un avocat.
4. În cazul în care suspectul nu poate plăti un avocat, acesta are totuși dreptul la un avocat. Instanța îi va desemna un avocat gratuit.

Versiuni diferite

Există cel puțin 945 de versiuni diferite ale avertismentului Miranda doar în limba engleză. Unele versiuni avertizează non-cetățenii asupra dreptului lor de a consulta consulatul națiunii lor înainte de a continua interogatoriul. Unele încearcă să facă avertismentul mai ușor de înțeles pentru minori sau pentru persoanele cu dificultăți de învățare, dizabilități intelectuale sau boli mintale. Unele pot cere suspectului să confirme că a înțeles avertismentul. Cu toate acestea, studiile au arătat că, de fapt, persoanele din aceste grupuri au adesea chiar mai multe probleme în a înțelege versiunile "mai simple".

Avertismentul Miranda a trebuit, de asemenea, să fie tradus în multe limbi diferite. Multe departamente de poliție diferite au carduri care prezintă avertismentul în diferite limbi. Altele folosesc traducători pentru a da avertismentul.

Legea spune că poliția trebuie să ofere suspectului un avertisment Miranda înainte de a începe să îl interogheze. În caz contrar, iar suspectul face o mărturisire, aceasta ar putea fi ulterior respinsă în instanță. Acest lucru înseamnă că o instanță ar putea decide că mărturia nu poate fi folosită ca probă în cadrul unui proces. O mărturisire poate fi, de asemenea, respinsă dacă poliția a dat un avertisment Miranda, dar l-a dat în mod greșit sau nu s-a asigurat că suspectul l-a înțeles. (Acest aspect este discutat mai mult în secțiunea "Probleme").

Pentru ca drepturile Miranda să fie o problemă la un proces, trebuie să fie adevărate șase lucruri:

1. Suspectul a dat probe poliției în timpul unui interogatoriu
2. Aceste probe erau informații - ceva ce suspectul a spus poliției (nu un lucru, cum ar fi hainele sau o probă de sânge).
3. Suspectul a dat aceste mărturii în timp ce se afla în custodia poliției (în stare de arest sau nu i s-a permis să părăsească poliția)
4. Suspectul a dat această declarație în timpul unui interogatoriu al poliției
5. Suspectul știa că persoanele care îl interogau sunt ofițeri de poliție
6. Statul folosește mărturia suspectului în timpul unui proces penal

Dacă aceste șase lucruri sunt adevărate, atunci acuzarea trebuie să dovedească acest lucru:

• Suspectul a primit un avertisment Miranda;
• Suspectul și-a înțeles drepturile Miranda; și
• Suspectul a decis să nu-și folosească drepturile Miranda.

Dacă acuzarea nu poate dovedi fiecare dintre aceste lucruri, mărturia poate fi respinsă.

Complexitate

Studiile efectuate asupra mai multor versiuni diferite ale avertismentului Miranda au arătat că majoritatea acestora sunt complexe. Cu cât avertismentul Miranda este mai complex, cu atât este mai greu de înțeles.

De exemplu, un studiu din 2008 a analizat cât de complexe erau propozițiile din avertismentul Miranda mediu. S-a constatat un scor de 48,96 pentru "complexitatea frazei", ceea ce înseamnă că frazele erau la fel de complicate ca instrucțiunile de pe formularele fiscale din Statele Unite. În unele dintre avertismente, informațiile despre drepturile Miranda erau mai complexe decât un manual de contabilitate de nivel universitar.

În unele zone există versiuni "simplificate" ale avertismentului Miranda. Cu toate acestea, cercetătorii au constatat că aceste versiuni nu sunt întotdeauna mai ușor de înțeles. O persoană ar avea nevoie de abilități de citire și de limbaj de nivel liceal pentru a înțelege unele dintre ele.

Într-un studiu privind 560 de versiuni diferite ale avertismentului Miranda în limba engleză, cercetătorii au constatat că o persoană ar avea nevoie de cunoștințe de lectură de clasa a 7-a pentru a înțelege cele mai simple versiuni. Pentru a înțelege cele mai complicate versiuni ale avertismentelor Miranda, o persoană ar avea nevoie de o educație de nivel doctoral (cel mai înalt nivel de educație pe care îl poți obține la o universitate).

Neînțelegere

Potrivit Asociației Americane de Psihologie, oamenii sunt atât de obișnuiți să audă avertismentul Miranda la televizor, încât cred că își înțeleg drepturile. Cu toate acestea, un studiu realizat în 2011 de Richard Rogers susține că mulți oameni nu își înțeleg drepturile Miranda sau au convingeri greșite în legătură cu acestea. De exemplu, Rogers a constatat că 31% dintre inculpații care așteptau procese în Texas și Oklahoma nu și-au înțeles dreptul de a păstra tăcerea. Aceștia credeau că, dacă nu răspund la întrebări, instanța va folosi acest lucru ca dovadă a vinovăției lor. Rogers a constatat, de asemenea, că 36% dintre studenții universitari credeau același lucru.

Alte studii au arătat că majoritatea minorilor (copii și adolescenți) - și mulți adulți - nu își înțeleg drepturile suficient de bine pentru a decide când să le folosească și când să renunțe la ele (să nu le folosească). De exemplu, în cadrul unui studiu, un cercetător le-a cerut minorilor și adulților să repete avertismentul Miranda în propriile lor cuvinte. Cercetătorul le-a cerut, de asemenea, să definească șase dintre cele mai importante cuvinte din avertismentul Miranda, cum ar fi "consultați", "numiți" și "avocat". În cele din urmă, cercetătorul a testat dacă aceștia puteau înțelege diferite versiuni ale avertismentului Miranda. El a constatat că:

• Doar unul din cinci minori (20,9%) a înțeles toate cele patru părți ale avertismentului Miranda. Puțin peste doi din cinci adulți au înțeles (42,3%)
• Mai mult de jumătate dintre minori (55,3%) și aproape un sfert dintre adulți (23,5%) nu au înțeles cel puțin una dintre cele patru părți ale avertismentului.
• Minorii care nu și-au înțeles drepturile au fost mai predispuși să renunțe la ele (să nu le folosească)
• Copiii mai săraci au fost cei mai predispuși să renunțe la drepturile lor

Minori

Nicio hotărâre a Curții Supreme sau lege federală nu a spus vreodată că copiii trebuie să fie însoțiți de un părinte sau de un avocat în timpul interogatoriului. Aproximativ 12 state au ales să adauge protecții suplimentare pentru minori în statele lor, cum ar fi să nu permită minorilor să renunțe la drepturile Miranda fără prezența unui părinte sau a unui tutore. Cu toate acestea, majoritatea statelor nu au făcut acest lucru. Aceasta înseamnă că, în majoritatea statelor, minorii pot renunța singuri la drepturile lor.

Un studiu celebru realizat de Richard Rogers și alții în 2008 a analizat avertismentele Miranda, care trebuiau să fie versiuni simplificate pentru minori. El a constatat că aceste avertismente erau mai lungi decât versiunile nesimplificate; unele aveau până la 526 de cuvinte. De asemenea, înțelegerea lor necesita un nivel de citire și abilități mai ridicate decât în cazul versiunilor pentru adulți.

Un alt studiu, realizat în 2013, a constatat că tinerii de 16 și 17 ani acuzați de o infracțiune aproape întotdeauna au renunțat la drepturile Miranda. Aceștia au renunțat la drepturile lor în 93% din cazuri, în timp ce adulții au renunțat la drepturile lor în 80% din cazuri. Mai ales atunci când minorii renunță la drepturile lor și acceptă să vorbească cu poliția fără un avocat, este mult mai probabil ca aceștia să mărturisească ceva ce nu au făcut de fapt. Analizând persoanele care s-au dovedit a fi nevinovate, studiile au constatat că între o treime și două cincimi din mărturisirile neadevărate provin de la minori. Poliția a obținut aproape 7 din 10 dintre aceste mărturisiri false de la copii cu vârste de până la 15 ani.

Un raport al Asociației Baroului American sugerează această versiune a avertismentului Miranda pentru minori:

Limbi

Traducerea avertismentului Miranda în alte limbi ridică probleme speciale. Au existat multe cazuri în care mărturisirile suspecților au fost contestate și respinse în instanță din cauza problemelor legate de transmiterea avertismentului Miranda în alte limbi. De exemplu, începând cu 1993, au existat procese privind:

• Suspecții care vorbesc arabă, cantoneză, dinka, coreeană, chineză mandarină, somaleză și spaniolă primesc avertismente Miranda în engleză.
• Suspecții care vorbesc spaniola și portugheza braziliană au primit avertismente scrise Miranda care nu au fost traduse corect
• Poliția a folosit traducători care au făcut greșeli, nu au știut să traducă cuvinte juridice sau pur și simplu nu vorbeau foarte bine limba suspectului
• Poliția a folosit traducători care nu vorbeau deloc limba suspectului

De asemenea, avertismentul Miranda este dificil de tradus în unele limbi. Nu toate limbile au cuvinte pentru aceleași idei ca și engleza. De exemplu, limbajul american al semnelor nu are semne pentru cuvinte juridice precum "drepturi".

• Miranda v. Arizona
• Al cincilea amendament la Constituția Statelor Unite ale Americii (protejează dreptul de a păstra tăcerea)
• Al șaselea amendament la Constituția Statelor Unite ale Americii (protejează dreptul la un avocat)
• Gideon v. Wainwright (protejează dreptul de a avea un avocat pentru orice acuzație penală, gratuit dacă este necesar)
• Escobedo v. Illinois (protejează dreptul de a avea un avocat în timp ce este interogat de poliție)