Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML) este un tratat european adoptat în 1992.
Acesta a fost conceput de Consiliul Europei pentru a proteja și promova limbile regionale și minoritare istorice din Europa. Se aplică numai limbilor utilizate în mod tradițional de către resortisanții statelor părți care sunt foarte diferite de limba majoritară sau oficială. Tratatul nu protejează limbile utilizate de imigranții recenți din alte țări. De asemenea, tratatul nu protejează dialectele locale ale limbii oficiale sau majoritare.
Pentru a fi protejată, o limbă trebuie să fie vorbită fie de populația care locuiește într-o regiune sau zonă a țării, fie de o minoritate din întreaga țară (limbi precum idiș și romani sunt acoperite de tratat chiar dacă nu există o "regiune romani").
Limbile oficiale naționale nu sunt acoperite de tratat, dar unele limbi oficiale regionale sunt acoperite. De exemplu, limba catalană este oficială doar într-o regiune a Spaniei și, prin urmare, poate beneficia de prevederile tratatului. Cu toate acestea, irlandeza nu poate beneficia de tratat, deoarece este o limbă oficială în Irlanda, chiar dacă este o limbă minoritară. Cu toate acestea, irlandeza este protejată în Irlanda de Nord, deoarece nu este o limbă oficială sau națională a Regatului Unit.
Franța a semnat tratatul, dar constituția franceză nu permite guvernului să susțină o altă limbă decât franceza.
Există două niveluri de protecție. Fiecare țară care a semnat tratatul trebuie să acorde tuturor limbilor care se califică nivelul inferior de protecție. Țările pot decide să acorde un nivel de protecție mai ridicat anumitor limbi. În acest caz, țările trebuie să facă 35 de lucruri.
Limbile protejate de Cartă
Iată care sunt țările care au ratificat Carta și limbile în care a fost făcută ratificarea:
Armenia ratificare: 25 ianuarie 2002 Austria ratificare: 28 iunie 2001
Bosnia și Herțegovina ratificare: 21 septembrie 2010
Ratificarea Croației: 5 noiembrie 1997
Cipru ratificare: 26 august 2002
Ratificarea Republicii Cehe: 15 noiembrie 2006
Danemarca ratificare: 8 septembrie 2000
Finlanda ratificare: 9 noiembrie 1994
Ratificarea Germaniei: 16 septembrie 1998
Ungaria ratificare: 26 aprilie 1995
Ratificarea Liechtenstein: 18 noiembrie 1997
Luxemburg ratificare: 22 iunie 2005
Ratificarea Muntenegrului: 15 februarie 2006
Țările de Jos ratificare: 2 mai 1996
Ratificarea de către Norvegia: 10 noiembrie 1993
Ratificarea de către Polonia: 12 februarie 2009
| România ratificare 24 octombrie 2007 Partea a II-a s-a aplicat la: Partea a III-a se aplică: Ratificarea Serbiei: 15 februarie 2006
Ratificarea de către Slovacia: 5 septembrie 2001 Ratificarea de către Slovenia: 4 octombrie 2000 Spania ratificare: 9 aprilie 2001
Suedia ratificare: 9 februarie 2000
Elveția ratificare: 23 decembrie 1997
Ratificarea Ucrainei: 19 septembrie 2005 Ucraina nu specifică numele limbilor, ci ratifică în numele "limbilor următoarelor minorități etnice din Ucraina": Nu sunt luați în calcul rușii (ruteni), deoarece Ucraina (spre deosebire de țările vecine) le refuză un statut etnic și lingvistic separat.
Regatul Unit ratificare: 1 iulie 2001 (în vigoare; ratificată la 27 martie 2001) Insula Man extindere: 23 aprilie 2003 (declarație din 22 aprilie 2003) Guvernul Regatului Unit declară [la 23 aprilie 2003] că Carta ar trebui să se extindă la Insula Man, fiind un teritoriu pentru ale cărui relații internaționale este responsabil Guvernul Regatului Unit.
|
Pagini conexe
- Limbi europene
- Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale
- Limbile Uniunii Europene
- Politica lingvistică în Franța
- Declarația Universală a Drepturilor Lingvistice
- Vergonha
Întrebări și răspunsuri
Î: Ce este Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare?
R: Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML) este un tratat european adoptat în 1992. Aceasta a fost concepută de Consiliul Europei pentru a proteja și promova limbile regionale și minoritare istorice din Europa.
Î: Protejează tratatul limbile utilizate de imigranții recenți din alte țări?
R: Nu, tratatul nu protejează limbile utilizate de imigranții recenți din alte țări.
Î: Sunt protejate în cadrul acestui tratat dialectele locale ale limbii oficiale sau majoritare?
R: Nu, tratatul nu protejează dialectele locale ale limbii oficiale sau majoritare. Pentru a fi protejată, o limbă trebuie să fie vorbită fie de populația care locuiește într-o regiune sau zonă a țării, fie de o minoritate în întreaga țară.
Î: Este irlandeza un exemplu de limbă acoperită de acest tratat?
R: Da, irlandeza poate beneficia de acest tratat chiar dacă nu există o "regiune romani". Cu toate acestea, ea nu poate, deoarece este o limbă oficială în Irlanda, chiar dacă este o limbă minoritară. Cu toate acestea, irlandeza este protejată în Irlanda de Nord, deoarece nu este o limbă oficială sau națională a Regatului Unit.
Î: Este franceza acoperită de acest tratat?
R: Franța a semnat tratatul, dar, din cauza constituției sale, care nu permite susținerea niciunei alte limbi decât franceza, franceza nu poate beneficia de această protecție.
Î: Câte niveluri de protecție sunt oferite în cadrul acestui tratat?
R: Există două niveluri de protecție oferite în cadrul acestui tratat - fiecare țară care a semnat trebuie să acorde tuturor limbilor care se califică un nivel de protecție mai scăzut, dar poate decide să acorde un nivel de protecție mai ridicat, cu 35 de măsuri pe care trebuie să le ia pentru a asigura o punere în aplicare corespunzătoare.