Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML) este un tratat european adoptat în 1992.

Acesta a fost conceput de Consiliul Europei pentru a proteja și promova limbile regionale și minoritare istorice din Europa. Se aplică numai limbilor utilizate în mod tradițional de către resortisanții statelor părți care sunt foarte diferite de limba majoritară sau oficială. Tratatul nu protejează limbile utilizate de imigranții recenți din alte țări. De asemenea, tratatul nu protejează dialectele locale ale limbii oficiale sau majoritare.

Pentru a fi protejată, o limbă trebuie să fie vorbită fie de populația care locuiește într-o regiune sau zonă a țării, fie de o minoritate din întreaga țară (limbi precum idiș și romani sunt acoperite de tratat chiar dacă nu există o "regiune romani").

Limbile oficiale naționale nu sunt acoperite de tratat, dar unele limbi oficiale regionale sunt acoperite. De exemplu, limba catalană este oficială doar într-o regiune a Spaniei și, prin urmare, poate beneficia de prevederile tratatului. Cu toate acestea, irlandeza nu poate beneficia de tratat, deoarece este o limbă oficială în Irlanda, chiar dacă este o limbă minoritară. Cu toate acestea, irlandeza este protejată în Irlanda de Nord, deoarece nu este o limbă oficială sau națională a Regatului Unit.

Franța a semnat tratatul, dar constituția franceză nu permite guvernului să susțină o altă limbă decât franceza.

Există două niveluri de protecție. Fiecare țară care a semnat tratatul trebuie să acorde tuturor limbilor care se califică nivelul inferior de protecție. Țările pot decide să acorde un nivel de protecție mai ridicat anumitor limbi. În acest caz, țările trebuie să facă 35 de lucruri.



Limbile protejate de Cartă

Iată care sunt țările care au ratificat Carta și limbile în care a fost făcută ratificarea:

 Armenia ratificare: 25 ianuarie 2002

 Austria ratificare: 28 iunie 2001

  • Croată din Burgenland
  • Slovenă (în Carintia și Stiria)
  • maghiară (în Burgenland și Viena)
  • Cehă (în Viena)
  • slovacă (în Viena)
  • Romani (în Burgenland)

 Bosnia și Herțegovina ratificare: 21 septembrie 2010

 Ratificarea Croației: 5 noiembrie 1997

 Cipru ratificare: 26 august 2002

  • Armenească
  • Arabă cipriotă maronită

 Ratificarea Republicii Cehe: 15 noiembrie 2006

  • slovacă (părțile II și III, pe întreg teritoriul)
  • Poloneză (partea a II-a; și partea a III-a în Moravia-Silezia, în districtele Frydek-Místek și Karviná)
  • Germană (numai partea a II-a)
  • Romi (numai partea II)

 Danemarca ratificare: 8 septembrie 2000

 Finlanda ratificare: 9 noiembrie 1994

  • Karelian
  • Sami
  • Suedeză (limbă co-oficială)

 Ratificarea Germaniei: 16 septembrie 1998

  • daneză (în Schleswig-Holstein)
  • Sorabia superioară (în landul Saxonia liberă)
  • Sorabia de Jos (în Brandenburg)
  • Frisonul de Nord (în Schleswig-Holstein)
  • Saterland Frisonul (în Saxonia Inferioară)
  • Romani (în toată Germania)
  • Germană joasă (partea a III-a în Bremen, Hamburg, Mecklenburg-Vorpommern, Saxonia Inferioară și Schleswig-Holstein); (partea a II-a în Brandenburg, Renania de Nord-Westfalia și Saxonia-Anhalt).
  • Renană de Jos (în Renania de Nord-Westfalia)

 Ungaria ratificare: 26 aprilie 1995

 Ratificarea Liechtenstein: 18 noiembrie 1997

  • Nu există limbi regionale sau minoritare

 Luxemburg ratificare: 22 iunie 2005

  • Nu există limbi regionale sau minoritare

 Ratificarea Muntenegrului: 15 februarie 2006

  • Albaneză
  • Romani

 Țările de Jos ratificare: 2 mai 1996

  • Frisonul de Vest (în Friesland)
  • Limburgheză (în Limburg)
  • Saxonii de jos (în Țările de Jos)
  • Romi (în Țările de Jos)
  • idiș (în toată Olanda)

 Ratificarea de către Norvegia: 10 noiembrie 1993

  • Sami (părțile II și III)
  • Kven (numai partea a II-a)
  • Romi (numai partea II)
  • Scandoromani (doar partea a II-a)

 Ratificarea de către Polonia: 12 februarie 2009

 România ratificare 24 octombrie 2007

Partea a II-a s-a aplicat la:

Partea a III-a se aplică:

 Ratificarea Serbiei: 15 februarie 2006

 Ratificarea de către Slovacia: 5 septembrie 2001

 Ratificarea de către Slovenia: 4 octombrie 2000

 Spania ratificare: 9 aprilie 2001

  • Aragoneză, luenga propia în Aragon
  • Astur-Leoneză, prezentă în Asturias; și în parte din Leon, Zamora, Cantabria și Extremadura (recunoscută în Asturias, Castilia și León și Miranda do Douro).
  • bască (oficială în Țara Bascilor și o parte din Navarra)
  • Catalană, oficială în Insulele Baleare și în Catalonia; llengua propia în Aragon.
  • Valenciană (Un dialect al limbii catalane, oficial în Valencia)
  • Galiciană, prezentă în Galicia; și în parte din provinciile Asturias, Leon și Zamora (oficială în Galicia)

 Suedia ratificare: 9 februarie 2000

  Elveția ratificare: 23 decembrie 1997

 Ratificarea Ucrainei: 19 septembrie 2005

Ucraina nu specifică numele limbilor, ci ratifică în numele "limbilor următoarelor minorități etnice din Ucraina": Nu sunt luați în calcul rușii (ruteni), deoarece Ucraina (spre deosebire de țările vecine) le refuză un statut etnic și lingvistic separat.

 Regatul Unit ratificare: 1 iulie 2001 (în vigoare; ratificată la 27 martie 2001) Insula Man extindere: 23 aprilie 2003 (declarație din 22 aprilie 2003)

Guvernul Regatului Unit declară [la 23 aprilie 2003] că Carta ar trebui să se extindă la Insula Man, fiind un teritoriu pentru ale cărui relații internaționale este responsabil Guvernul Regatului Unit.

  • Cornish [articolul 2, partea II numai (articolul 7)
  • irlandeză
    (articolele 2 și 3, partea II (articolul 7) și partea III (articolele 8-14, cu rezerve))
  • Scoțiană [articolele 2 și 3, numai partea II (articolul 7)
  • Scoțieni ca Ulster-Scots [articolele 2 și 3, numai partea II (articolul 7)
  • Gaelică scoțiană
    [
    articolele 2 și 3, partea a II-a (articolul 7) și partea a III-a (articolele 8-14, cu rezerve)]
    [British Nationality Act 1981, Schedule 1, articolul 1(1)(c)[3] și Gaelic Language (Scotland) Act 2005 [4]]].
  • Galeză
    [articolele 2 și 3, partea a II-a (articolul 7) și partea a III-a (articolele 8-14, cu rezerve)]
    (Legea privind limba galeză din 1967 (abrogată la 21.12.1993) [5] și Legea privind limba galeză din 1993 [6])
  • Manx (Manx Gaelic) [articolul 2, partea II numai (articolul 7)



Pagini conexe

  • Limbi europene
  • Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale
  • Limbile Uniunii Europene
  • Politica lingvistică în Franța
  • Declarația Universală a Drepturilor Lingvistice
  • Vergonha



Întrebări și răspunsuri

Î: Ce este Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare?


R: Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML) este un tratat european adoptat în 1992. Aceasta a fost concepută de Consiliul Europei pentru a proteja și promova limbile regionale și minoritare istorice din Europa.

Î: Protejează tratatul limbile utilizate de imigranții recenți din alte țări?


R: Nu, tratatul nu protejează limbile utilizate de imigranții recenți din alte țări.

Î: Sunt protejate în cadrul acestui tratat dialectele locale ale limbii oficiale sau majoritare?


R: Nu, tratatul nu protejează dialectele locale ale limbii oficiale sau majoritare. Pentru a fi protejată, o limbă trebuie să fie vorbită fie de populația care locuiește într-o regiune sau zonă a țării, fie de o minoritate în întreaga țară.

Î: Este irlandeza un exemplu de limbă acoperită de acest tratat?


R: Da, irlandeza poate beneficia de acest tratat chiar dacă nu există o "regiune romani". Cu toate acestea, ea nu poate, deoarece este o limbă oficială în Irlanda, chiar dacă este o limbă minoritară. Cu toate acestea, irlandeza este protejată în Irlanda de Nord, deoarece nu este o limbă oficială sau națională a Regatului Unit.

Î: Este franceza acoperită de acest tratat?


R: Franța a semnat tratatul, dar, din cauza constituției sale, care nu permite susținerea niciunei alte limbi decât franceza, franceza nu poate beneficia de această protecție.

Î: Câte niveluri de protecție sunt oferite în cadrul acestui tratat?


R: Există două niveluri de protecție oferite în cadrul acestui tratat - fiecare țară care a semnat trebuie să acorde tuturor limbilor care se califică un nivel de protecție mai scăzut, dar poate decide să acorde un nivel de protecție mai ridicat, cu 35 de măsuri pe care trebuie să le ia pentru a asigura o punere în aplicare corespunzătoare.

AlegsaOnline.com - 2020 / 2023 - License CC3